100 de milioane de hectare de pădure au dispărut de pe planetă în ultimii 20 de ani. Tăierea pădurilor afectează grav Africa-subsahariană, Asia de Sud-Est, America Centrală și Latină. Copacii dispar în principal pentru ca terenul să fie folosit pentru agricultură, dar și din cauza dezastrelor naturale, incendiilor sau furtului de lemn. Există însă și exemple pozitive. Danemarca și-a crescut constant suprafețele împădurite de la 3%, la începutul secolului al IX-lea, la 14,6%, în prezent.

Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Subiectul pe care l-am ales pentru astăzi este schimbarea climatică. Un exemplu este Danemarca, unde crește zona împădurită. Cum așa?

Søren Jensen, ambasadorul Danemarcei în România: Ei bine, așa, pentru că vrem în principiu să compensăm pierderile de pădure din alte părți. De asemenea, de-a lungul timpului, Danemarca a pierdut și ea multă pădure din cauza propriei dezvoltări a agriculturii, deci a apărut această mișcare de recâștigare și replantare a pădurilor, încercăm să recâștigăm și pădurile sălbatice, iar acest lucru a fost făcut în principal în regiunile agricole. Fermierii au fost încurajați să renunțe la terenurile care sunt mai puțin utilizabile, dar și la terenuri care sunt critice pentru emisia de CO2 și sunt astfel de terenuri. De asemenea, este o nouă tendință de a se combina agricultura și pădurea, sistemul agroforestier, lucru început chiar de un român, dl Dacian Cioloș, în vremea în care era comisar european și care a fost printre primii care au introdus acest concept.

Cristina Cileacu: Și din moment ce terenul este luat de la agricultură, pentru că inițial, când s-au tăiat pădurile, terenul a fost folosit pentru agricultură, iar acum este invers, nu va fi afectată agricultura?

Søren Jensen: Când am luat terenurile cu pădure și le-am făcut agricole, agricultura nu era la fel de eficientă cum este astăzi. Astăzi este mult mai eficientă și se utilizează totul mai bine, este o mai bună înțelegere a științei decât era în acele vremuri, așa că nu sunt îngrijorări imediate pentru producțiile agricole. Avem producții mari, exportăm destul de multă mâncare spre alte țări, deci nu este o problemă.

„Mai catolici” decât directivele UE

Mai puține emisii de gaz de seră cu 55% în Uniunea Europeană, până în 2030, comparativ cu anii '90 și o Europă neutră climatic până în 2050. Propunerea făcută de Comisia Europeană la recentul discurs despre starea națiunii face deja obiectul unei dezbateri intense între statele membre. Danemarca iese în evidență și aici.

Cristina Cileacu: Dacă privim spre Uniunea Europeană, vedem că este un plan mare al Comisiei Europene pentru reducerea la 55% a emisiilor de gaz de seră, până în 2030. Credeți că acest plan este realist pentru întreaga Uniune Europeană?

Søren Jensen: Nu va fi ceva ușor, cred că răspunsul scurt este că da, trebuie să fie realist, pentru că dacă nu ne impunem ținte pe care să le atingem, putem fi siguri că nu vom ajunge acolo. Dacă ne impunem ținte putem spera că le atingem sau măcar că vom fi cât de aproape se poate. Dar acest lucru presupune multă muncă, implicare, multă voință politică pentru a pune lucrurile în practică. Danemarca, bineînțeles, a setat standarde și mai înalte. Noi vrem o reducere la 70% a emisiilor de gaz, până în 2030 și sperăm că Danemarca poate fi un lider în această direcție, prin exemplu, prin a arăta ce tehnologii și metode pot fi folosite când vrei să schimbi ceva și să atingi astfel de rezultate.

„Danemarca a fost pedepsită”

Cristina Cileacu: Și în cazul Danemarcei, din moment ce spuneți că Danemarca a stabilit un standard mai înalt, cum poate fi făcut acest lucru, astfel încât să nu fie afectată prea mult economia și în același timp să faci oamenii să se simtă bine, deși partea economică este foarte importantă.

Søren Jensen: În primul rând, legat de faptul că oamenii trebuie să se simtă confortabil, cred că poți atinge aceste ținte doar dacă oamenii colaborează. Nu cred că poți spune unei țări: trebuie să faci asta pentru că așa este corect. Este deci important ca oamenii să simtă că acesta este lucrul corect pe care trebuie să-l facă. Ei trebuie să înțeleagă. Efectele schimbării climatice vor fi resimțite de toți. Toată lumea din Danemarca, toată lumea din România va simți efectele schimbărilor climatice. Deja în România se simt, mai multă secetă, mai multe ploi, nu este doar un lucru anume. Sunt oameni care îi spun "ciudățenie globală" în loc de încălzire globală. Avem un mediu mai ciudat. Iar oamenii înțeleg asta, vezi în statistici că românii că înțeleg asta, că sunt preocupați de aceste lucruri. Deci, ca să poți schimba ceva ai nevoie de implicarea oamenilor. Încă un lucru. Exemplul danez cred că l-am încercat deja. În 1973, îmi pare rău că mă întorc în timp, dar în 1973 eram 100% dependenți de petrolul din Orientul Mijlociu. A venit criza petrolului, Danemarca a fost pedepsită, n-am avut niciun fel de petrol pentru o vreme și în următorii 20-25 de ani am devenit complet independenți de petrolul din Orientul Mijlociu. Inclusiv prin producerea propriei noastre energii, o parte din ea sustenabilă. Așa că noi am arătat deja că poți face schimbări. Multe erau bazate pe carburant fosil, acum depășim și această fază. Sunt lucruri care pot fi făcute, se pot face schimbări dacă ești dispus să te implici.

Oamenii săraci, cei mai afectați de schimbările climatice

Cristina Cileacu: Bineînțeles, vorbiți despre Danemarca, dar știm că în țara dvs mediul este în general tratat cu respect. Spuneați că implicați oamenii. Cum pot fi implicați oamenii, când economia unei țări este mai puțin prosperă, iar oamenii sunt îngrijorați de viața zilnică și nu le pasă prea mult de salvarea planetei, ca să fim cinstiți?

Søren Jensen: În primul rând, în Danemarca nu am implicat oamenii, ci cred că mai degrabă este puțin invers. De fapt politicienii s-au adaptat. În Danemarca, mediul, chestiunile legate de mediu, schimbarea climatică au fost chestiuni importante la ultimele alegeri. Iar rezultatul acestor alegeri are multe de a face cu viziunile legate de schimbarea climatică. Nu poți fi suficient de "verde", doar cei mai "verzi" au câștigat alegerile. Așa că aș spune că de fapt oamenii sunt cei care forțează parlamentul și guvernul, așa cum ar trebui să fie. Dar, bineînțeles, pentru oamenii săraci este o provocare. Pe de altă parte, oamenii săraci sunt cei mai afectați de schimbările climatice. Riscul de a avea anumite consecințe economice ar fi mai redus acum, decât ar fi dacă nu faci nimic în această privință, în special pentru săraci. Agricultorii care sunt dependenți de terenurile fertile, de ploaie, să nu aibă parte de secetă, oamenii din industrii care trebuie să-și păstreze locurile de muncă, pentru că "industriile negre" (n.r. poluatoare) vor deveni irelevante, nu vor mai fi competitive. Vor fi din ce în ce mai multe țări care vor cere să aibă produse mai curate. Așa că pentru toată lumea este un avantaj să se schimbe. Lucrurile care dor pe termen scurt sunt, sper, cele care te vor face să trăiești mai bine pe termen lung. Cine vrea o lume în care spunem, da, n-am făcut nimic, ne-am păstrat obiceiurile, dar nu mai este o lume pentru copii sau nepoții noștri.

Cel mai verde oraș din lume

Sustenabilitatea devine sinonimă cu Danemarca, pentru că țara ocupă locul unu mondial la acest capitol. Copenhaga este de altfel considerat cel mai verde oraș din lume, pentru că administrarea locală și stilul de viață al cetățenilor sunt construite în jurul respectării mediului.

Cristina Cileacu: Ați folosit mai devreme un cuvânt, sustenabilitate, iar țara dvs este numărul unu în lume, trebuie să spunem asta, dacă vorbim despre traiul sustenabil. Dați-ne niște exemple pentru publicul nostru, ca să înțelegem ce înseamnă acest lucru în viața de zi cu zi.

Søren Jensen: Micile exemple pot fi că în sistemul pe care îl avem deja de câțiva ani, de câte ori cumperi o sticlă, de plastic, de sticlă, de vin, plătești ceva pentru sticlă. Dar te poți întoarce să aduci sticla la magazin și de la magazin se duce spre refolosire, spre reciclare. Acest sistem este implementat de mult, asta înseamnă că nu vei găsi vreo sticlă sau vreo doză pe jos, prin Danemarca, pentru că dacă cineva aruncă una, altcineva o va ridica. Acesta este doar un exemplu mic, practic, din viața obișnuită. Alte exemple sunt alte tipuri de sustenabilitate prin care încercăm să reciclăm. Nu doar sticle, dar și gunoiul. Acum cele mai multe case daneze au cel puțin 5 lucruri diferite pe care trebuie să le sorteze în gunoiul obișnuit: carton, hârtie, platic, sticle, mâncare, care sunt reciclate, refolosite. Unele sunt pur și simplu transformate în produse noi, altele sunt transformate în compost și folosite în tot felul de producții, inclusiv producerea de căldură, biomasă, iar altele sunt folosite pentru alte lucruri, hârtie, compost, lucruri de acest gen. Așadar vorbim despre un sistem care trebuie construit, care trebuie să aibă creștere de undeva, trebuie să fie viabil, nu ar trebui să fie susținut de stat, iar acest lucru se întâmplă deja în Danemarca, dar și în multe alte țări, ca să fiu sincer. Se întâmplă în multe alte țări europene în prezent.

Cristina Cileacu: Dar nu este puțin inconfortabil pentru oameni? Cum te poți să te obișnuiești să ai cinci tomberoane de gunoi?

Søren Jensen: A fost introdus și la mine acasă sistemul, în timp ce eu eram în România. Și de câte ori sunt acasă, soția mea îmi spune: amintește-ți să pui asta colo, cealaltă dincolo și foarte repede, trebuie să spun, m-am obișnuit. Nu cred că este o problemă. Este una dintre non-problemele pe care le avem când discutăm despre sustenabilitate.

Cum funcționează un oraș inteligent

Smart city, adică oraș inteligent. Auzim de câțiva ani despre concept, dar ce înseamnă de fapt? Orașul devine un fel de ecosistem în care tehnologia ajută oamenii. O rețea inteligentă de mașini, conectate între ele wireless, prelucrează date despre trafic, colectarea gunoiului, distribuția energiei, mijloacele de transport în comun și așa mai departe și calculează cele mai bune soluții pentru eficientizare. Cetățenii se pot și ei conecta la această rețea prin dispozitivele personale.

Cristina Cileacu: Din moment ce discut cu ambasadorul danez, trebuie să întreb, pentru că țara dvs este foarte bună și la asta, despre orașele inteligente. Ce este un oraș inteligent?

Søren Jensen: Un oraș inteligent este mai multe lucruri. Nu cred că poți spune smart city (n.r. oraș inteligent) doar descriind un lucru. De exemplu, la Copenhaga înseamnă să le permiți oamenilor să folosească orașul într-un mod inteligent. De secole, Copenhaga are o zonă portuară foarte frumoasă, dar nu a fost niciodată folosită pentru scopuri recreaționale. Încet, vasele care intrau în port s-au împuținat, iar administrația orașului a reușit să curețe portul. S-a asigurat că sistemul de canalizare nu curge în port, că nu mai este poluare. Iar acum, în ultimii cinci ani, este chiar posibil să înoți în port, deci oamenii înoată la propriu, se bucură de viață pe coastă, pe plajă, dar înoată în port, este o șansă uimitoare.

Cristina Cileacu: Deci pot spune că un oraș inteligent este cel în care oamenii chiar trăiesc, nu mașinile, vasele etc

Søren Jensen: Da. Sigur, noi avem anumite avantaje în Danemarca, pentru că suntem o țară plată, dar de exemplu faptul că jumătate din cetățenii Copenhagăi merg la serviciu, la școală, zilnic, pe bicicletă, desigur face ca situația traficului de la noi să fie mai bună decât ceea ce experimentăm, de exemplu, zilnic, aici, în București. Poluarea este mai scăzută și înghesuiala este redusă. Oamenii petrec mai puțin timp în cozi, chiar dacă tot sunt cozi, uneori cozi de biciclete. Ceea ce este o altă experiență.

Insula eolienelor

Cristina Cileacu: Este un alt tip de coadă. Să revenim puțin la propunerea de plan a Comisiei Europene de a reduce emisiile de gaz de seră. Nu va fi aceasta o lovitură dură pentru industriile din Europa?

Søren Jensen: Poate fi, sunt schimbări care trebuie făcute. În primul rând, fiecare țară trebuie să se uite la amestecul de energie pe care îl are. Problema majoră este reprezentată evident de combustibilii fosili, cărbunele, în principiu, dar și gazul, cu timpul. Ele trebuie înlocuite cu surse mai sustenabile de energie, în principal vânt, energie solară. Dar vântul poate fi pe uscat sau pe apă. Iar unul dintre lucrurile pe care noi am reușit să le facem în ultimii ani, 10-15 ani, a fost să creștem utilizarea vântului între energiile pe care le folosim. Iar scopul este ca până în 2030 să avem în mare parte producții sustenabile de energie, cum este de exemplu cea a vântului. Construirea de parcuri eoliene pe apă, ne pregătim să construim o întreagă insulă artificială în Marea Nordului, care va produce 2-4 GW.

Cristina Cileacu: Este o insulă doar pentru energie?

Søren Jensen: Doar pentru turbinele eoliene, pentru a produce cu ajutorul vântului. Iar când ai acest tip de producție electrică, poți începe să produci alte tipuri de combustibili, combustibili prietenoși cu mediul, care pot fi folosiți pentru aviație sau chiar și pentru automobile, în timp, doar pentru că avem acces la o sursă bună de energie, una sustenabilă. Deci, este ceva ce se poate face. România are și ea o porție bună de energie sustenabilă, pentru că aveți energie hidroelectrică, aveți potențial să produceți mai multă energie eoliană, aveți deja, dar puteți mai mult și aveți și posibilitatea de a construi centrale eoliene și pe apă, ceva ce sigur companiile daneze ar fi bucuroase să vă ajute să faceți.

Oamenii vor dori în continuare să conducă mașini. Ce-i de făcut?

Cristina Cileacu: Am avut experiența pandemiei și cei mai mulți dintre noi am fost nevoiți să stea în case. Așa am văzut că planeta a respirat puțin. Dar acum suntem din nou afară și vedem că obiceiurile proaste continuă de unde s-au oprit. Credeți că oamenii vor înțelege că trebuie într-adevăr să luăm o pauză și că într-adevăr trebuie să fim mult mai responsabili? Vreau să spun ce ar mai putea planeta să facă, ca să ne determine să înțelegem?

Søren Jensen: Este dificil. Trebuie să spun că am stat aici, în București, în timpul stării de urgență. A fost fantastic să pot să mă plimb prin oraș, să mă bucur de păsări, de sunetul păsărilor, nu sunetul traficului, pe care îl auzim acum. Cred că mulți oameni au văzut ce înseamnă ce spuneai tu, că Pământul a putut să respire și cred că dacă vrem să dăm planetei o șansă să respire, trebuie să-i dăm opțiunile de care are nevoie. Asta înseamnă să reducem combustibilii fosili, la trafic, la motoarele cu ardere internă și să mergem mai mult pe motoare electrice și, mai târziu, pe alte tipuri de tehnologie, hidrogen și alte lucruri pe care le-am folosit pentru mașini. Oamenii vor dori în continuare să conducă mașini și chiar și țări „verzi” ca a mea nu spun că nu ar trebui să nu mai conducem mașini. Ele vor continua să existe. Dar putem conduce mai „inteligent” și cred că un bun slogan este că trebuie să reconstruim, trebuie să ne reconstruim economiile după criza provocată de Covid, dar trebuie să construim mai bine, mai bine și mai verde.

Este mai greu să fii corupt, dacă se poate verifica totul online

Digitizare, adică trecerea acțiunilor de la analog la digital, continuată cu digitalizare, adică utilizarea avantajelor digitale. Un exemplu pentru primul caz poate fi stocarea documentelor medicale ale unui pacient în computer, în loc de dosar cu șină. Pentru a doua situație, avem de pildă cumpărăturile pe care ni le scanăm singuri la supermarket, fără ajutorul unui casier. Pe scurt, mai mult timp pentru noi.

Cristina Cileacu: Va ajuta digitalizarea la această construcție a economiei într-o manieră mai inteligentă?

Søren Jensen: Cred că digitalizarea ajută în multe feluri. Digitalizarea ajută și la formarea unui dialog democratic, sunt și provocări, din cauza știrilor false și alte lucruri, dar în esență ne face să fim mai deschiși, mai transparenți. Este mai greu să fii corupt, dacă se poate verifica totul online. De asemenea ne dă și posibilitatea să ne întâlnim, să ne conectăm, fără să fie nevoie de întâlniri fizice chiar de fiecare dată. Ceea ce înseamnă că nu este nevoie chiar de fiecare dată să zburăm cu avioanele, lucru care este în continuare un mare producător de CO2, nu trebuie chiar de fiecare dată să ne folosim mașinile, pentru că putem să ne întâlnim și online, deși chiar este mai plăcut să ne întâlnim fizic. Și tot felul de alte lucruri mai mici, oamenii stau la coadă pentru documente, de pildă, la notar sau în alte locuri. În Danemarca totul este online, poți intra online să-ți obții documentele, să te ocupi de tranzacții bancare, de plata impozitelor sau să încerci să nu-ți plătești taxele... Așa că se întâmplă multe online, deci digitalizarea este o metodă de a deschide multe uși în același timp, multe dintre ele sunt benefice și pentru mediu.

„Câțiva pași mici” în România

Cristina Cileacu: Trebuie să vă întreb, românii sunt într-un fel, danezii, altfel, dar una peste alta, oamenii sunt la fel în toată lumea. Cât de greu a fost în țara dvs să se înțeleagă la nivel general că este cazul să se facă ceva, că ceva trebuie schimbat pentru ca oamenii să poată trăi mai bine

Søren Jensen: Cum am spus, experiența din 1973, când dintr-odată, nu mai mergea nicio mașină, pentru că nu mai aveam benzină, a fost un șoc. Iar asta are tendința să funcționeze, are tendința să-i impresioneze pe oameni. Îți reamintesc că Groenlanda este parte din Danemarca, așa că vedem de mulți ani cum calota glaciară a insulei dispare și atinge cote istorice din cauza încălzirii globale. Așa că majoritatea danezilor sunt destul de conștienți de aceste schimbări și le văd întâmplându-se, nu este doar o teorie despre care vorbesc niște oameni de la Bruxelles sau New York. Este o un fenomen real. Danemarca este o țară plată, aproape de coastă, dacă va crește nivelul mării suntem de asemenea în pericol să ne pierdem teritoriile. Așa că pentru noi este o chestiune reală, așa cum este și pentru români. Românii vor fi și ei afectați. Agricultura, orașele, temperaturile crescute vara, iernile tot mai reci. Toți vom fi afectați.

Cristina Cileacu: Sunteți în România de ceva timp, deci ne cunoașteți tot mai bine, față de momentul când ați ajuns aici. Credeți că în cei câțiva ani de când sunteți aici s-a schimbat ceva din acest punct de vedere, al mediului, al felului în care oamenii tratează mediul?

Søren Jensen: Cred că sunt câțiva pași mici. Văd mai mult angajament la nivel local, văd că tinerii se implică mai mult în chestiunile legate de mediu, încă mai este nevoie ca lucrurile să se transforme în acțiuni directe, dar văd că lucrurile se întâmplă. Văd, de pildă, că președintele vostru are acum un consilier pe probleme de mediu, lucru care este un alt pas. Și mai sunt și alți pași care se fac. Deci, cred că România merge în direcția corectă, vedem că România are și un rol constructiv în negocierile cu UE pentru ca aceste chestiuni să devină realitate, nu blocați decizii și chiar dacă țintele sunt ambițioase, cred că România va fi implicată ca să le facă să se întâmple.

Sursa:Digi24.ro