Radio Chișinău: Ultimele date statistice arată că peste un milion de cetățeni din Republica Moldova dețin și cetățenia română. În realitate, această cifră pare a fi și mai mare, întrucât datele statistice despre care am amintit se referă doar la cei care au primit cetățenia română după 2004. Ce le-ați dori cetățenilor români din R. Moldova de Ziua Națională a României?

Cristian Diaconescu: De ziua națională a României le-aș dori să rămână români pentru că și istoria, și familiile noastre, și toți cei care ne-au premers într-o țară unită au gândit și au simțit la fel.  În al doilea rând, să fim împreună români înseamnă să fim împreună membri ai unei familii moderne, occidentale, europene care în mod categoric ne va oferi ceea ce cu toții ne dorim și anume o viață mai bună și sigură într-o lume destul de complicată. Deci avem toate argumentele care merg spre idea de a fi împreună uniți, pentru că în așa fel vom putea, la fel ca cei de dinaintea noastră, să înfruntăm greutățile și necazurile care, la un moment dat, sunt generate de alții, nu sunt imputabile nouă și, într-o formă sau alta, ne afectează pe noi.

Radio Chișinău: Recent s-au împlinit  30 de ani de relații diplomatice între R. Moldova și România. România a fost primul stat care a recunoscut independența R. Moldova. Și în România, și în R. Moldova locuiesc români. Ce înseamnă astăzi R. Moldova pentru România și ce înseamnă, în opinia Dumneavoastră, România pentru R. Moldova?

Cristian Diaconescu: Atât România, cât și Republica Moldova fac parte dintr-un spațiu paneuropean, deci ambele țări înseamnă foarte mult una pentru cealaltă și, după părerea mea, ar trebui să fim extrem de atenți la dimensiunea numită integrare economică pentru că de la bunăstare vine și stabilitatea, securitatea și încrederea societății în proiectele politice adoptate la Chișinău, fie la București. Identitatea istorică, lingvistică, religioasă dintre cele două țări este argumentată nu numai prin tradiții, ci și printr-un loc comun al comunității între noi. Din această perspectivă este cât se poate de clar că numai împreună putem răzbate într-o lume atât de complicată. Ține de noi și de Republica Moldova să găsim căile și direcțiile de acțiune. Nimeni nu va veni să ne aducă  proiectul de unitate proeuropeană așa fără nici un fel de cerere în schimb. Noi trebuie să-l creăm, noi trebuie să-l gândim, noi trebuie să-l fundamentăm în așa fel încât să funcționeze pentru etape succesive în viitor, și mai ales noi trebuie să transmitem acel mesaj  către cetățeni și anume să creadă în acest proiect, pentru că sunt multe forțe și interese care luptă nu numai propandistic pentru a bloca ceea ce poate face România pentru Republica Moldova și Republica Moldova pentru România. Ambele țări își bazează securitatea pe cooperarea regională, deci din acest punct de vedere ambele țări trebuie să-și dezvolte toate capacitățile într-o zonă destul de complicată, în Sudul Europei, în bazinul Mării Negre. Deci, este cât se poate de clar din această perspectivă faptul că avem nevoie fiecare de înțelegerea problemelor și greutățile prin care trece celălalt. În primul și în primul rând pentru a avea toate dezideratele împlinite, cred că Republica Moldova pentru România și România pentru Republica Moldova trebuie să-și înțeleagă prioritățile care nu pot fi oricum comune. Un accent special, spun eu, pe zona de dezvoltare investițională și economică.         

Radio Chișinău: Dacă tot am amintit de 30 de ani de relații diplomatice, cum vedeți viitorul românilor de pe ambele maluri ale Prutului în următorii 30 de ani?

Cristian Diaconescu: Cu totul diferit, dacă îmi permiteți să fac un fel de remarcă, sinteză, pentru că 30 de ani de relații diplomatice din 1990 până astăzi a însemnat în egală măsură o perioadă tranzitorie. Extrem de complicată, această perioadă a trebuit să aibă în vedere și contextele care se schimbau de la an la an în ceea ce privește întreaga regiune în care ne aflăm și Europa în integralitatea sa. Este posibil ca următorii 30 de ani să fie ceva mai predictibili și mai stabili. Nu înseamnă că ne așteaptă numai orizonturi pozitive din acest punct de vedere. Deci, în această perioadă cred că trebuie să trecem spre o formă de cooperare ceva mai sofisticată, profesionistă și mai ales pragmatică, în așa fel ca să înțelegem în ce context de aflăm, care ne sunt cu adevărat dezideratele și în Republica Moldova și în România, adică ceea ce doresc, ceea ce dorește un singur popor și să acționăm ca atare. Au fost greșeli în plan politico-diplomatic în această perioadă, au fost și realizări și după părerea mea cea mai semnificativă este apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană și iată o guvernare la Chișinău, și ceea ce privește instituția prezidențială în Republica Moldova, total atașată de proiectul european. Este o realizare extraordinară și de aici se poate pleca pe un proiect mult mai profund și mult mai aplicat. Din acest punct de vedere am intrat într-o nouă etapă. Din 2014 am intrat într-o nouă variantă de cooperare mult mai pragmatică în ceea ce privește relațiile bilaterale. Și politicul, și diplomația trebuie să fie primele forțe care să acționeze din această perspectivă