În această zi, Sfânta Cruce, simbol central al credinței creștine, este scoasă în mijlocul bisericii pentru a fi venerată de credincioși. Tradiția ortodoxă subliniază importanța acestui moment pentru întărirea credinței și menținerea nevoinței spirituale până la Învierea Domnului.

În cadrul slujbelor, preoții explică semnificația crucii în viața creștinului și îi încurajează pe credincioși să practice rugăciunea, smerenia și faptele bune, amintind că această zi simbolizează atât suferința, cât și mântuirea adusă de jertfa lui Iisus Hristos.

Această duminică le amintește credincioșilor că fiecare om poartă în viață o cruce – greutăți, încercări, suferințe. Credința ne învață însă că această cruce poate deveni o cale spre mântuire, dacă este purtată cu răbdare și cu nădejde în Dumnezeu.

Duminica Sfintei Cruci amintește că, în mijlocul încercărilor vieții, nu suntem singuri. Hristos este Cel care poartă împreună cu noi povara și ne conduce spre lumină. Privind la Sfânta Cruce, creștinii își amintesc că după post vine bucuria Învierii, iar după fiecare încercare vine biruința.

Duminica Sfintei Cruci a fost instituită la Constantinopol în secolul al VIII-lea și are dată variabilă. Caracteristica slujbei este reprezentată de ritualul scoaterii solemne și al cinstirii Sfintei Cruci. Acest ritual are loc la finalul Utreniei. El înlocuiește și amintește ceremonia liturgică a expunerii sau înălțării solemne și a cinstirii generale a Sfintei Cruci, care avea loc odinioară la Ierusalim, apoi la Constantinopol, în Vinerea Patimilor.