Sărbătoarea amintește de minunea petrecută pe muntele Tabor, unde Iisus Hristos s-a arătat ucenicilor săi, Petru, Ioan și Iacov, cu fața strălucind ca soarele și veșmintele albe ca lumina.

Biserica subliniază că acest moment a prevestit atât suferința Mântuitorului pe cruce, cât și slava Învierii, chemând credincioșii la o schimbare spirituală și la o viață luminată prin fapte bune.

Tradițional, enoriașii aduc în această zi la biserică struguri, care sunt binecuvântați și împărțiți. În credința populară, sărbătoarea marchează începutul despărțirii de vară, apele se răcesc, păsările călătoare se pregătesc de drum, iar insectele și reptilele se retrag în pământ.

Schimbarea la Față, cunoscută în popor și sub denumirea de „Probrajnia”, are o semnificație aparte în viața religioasă, fiind un moment de înnoire sufletească pentru credincioși.