Sfântul Andrei este prezentat de Evanghelie ca fiind primul pe care Iisus Hristos l-a chemat să-i fie apostol. Era frate cu Sfântul Petru și amândoi erau pescari pe lacul Ghenziaret.

După Înlățarea lui Iisus la Cer și pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au tras la sorți teritoriile pentru misiune. Sfântului Andrei i-a căzut Pontul, adică teritoriile din jurul Mării Negre.

Există mărturii istorice că el a răspândit creștinismul la sciți, o populație din nordul și estul Mării Negre. De aici se trage concluzia că Sfântul Andrei a ajuns și pe teritoriul Dobrogei de astăzi, unde a hirotonit preoți și episcopi.

Aceștia au dus mesajul creștin și populației dacice dintre Dunăre și Carpați. De aceea, Sfântul Andrei este considerat apostolul străromânilor, iar din 1997 el a fost declarat ca ocrotitor spiritual al României.

Mărturie stau toponimele din zona Dobrogei unde a și locuit o vreme - Peștera Sfântului Andrei, Paraiașul Sfântului Andrei, etc.

În lucrarea "Despre apostoli" a lui Hipolit Romanul se arată că Sf. Andrei a predicat sciților și tracilor.  Deasemenea Sf. Ap. Pavel cu două secole înainte, în Epistola către Coloseni, spune că și sciții au auzit cuvântul lui Dumnezeu (Coloseni, 3,11). 

Este considerat patron al Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. De asemenea, ocrotitor al orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc.

Este și motivul pentru care a fost ales patron spiritual al Catedralei Naționale din București de curând sfințite.