Potrivit cărților bisericești, cei Trei ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan, au fiecare câte o zi de sărbătoare în calendarul creștin, dar ei sunt pomeniți și la 30 ianuarie/12 februarie împreună, întrucât au fost prilej de dispută între creștini în sec. XI. În Constantinopol se creaseră trei tabere rivale, numite vasilieni, ioanieni și grigorieni. Fiecare susținea că Sfântul lor este pe primul loc într-o ierarhie a sfinților. A fost nevoie de intervenția miraculoasă chiar a celor trei. Ei s-au arătat în vis unui mitropolit căruia i-au transmis următorul lucru: „Noi în fața lui Dumnezeu suntem uniți și nu există nici o vrajbă între noi. Așa să fie și între creștinii care ne cinstesc”. Și s-a hotărât ca Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur să aibă împreună o zi de sărbătoare.

Cei trei sunt sfinți teologi au lăsat scrieri de mare importanță pentru doctrina creștină. Sfântul Vasile cel Mare a fost episcop de Cezareea în Capadocia, în sec. IV. Cei 9 ani de episcopat i-au fost de ajuns să-și dovedească spiritul de mare organizator al vieții bisericești. Este primul episcop creștin, cunoscut cu numele, care și-a pus problema unei asistențe sociale organizate în Biserică.

Al doilea Sfânt Ierarh, Grigorie Teologul a fost coleg de școală cu Sfântul Vasile cel Mare la Atena, și episcop de Sasima. Când în Constantinopol se răspândea erezia ariană, Grigorie a fost chemat de credincioșii rămași ortodocși să le fie episcop. În capitala imperiului bizantin, Sfântul Grigorie și-a câștigat renumele de Teologul prin cele cinci cuvântări ținute într-o bisericuță, despre Sfânta Treime, despre egalitatea și distincția celor trei persoane ale Sfintei Treimi.

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost și el Arhiepiscop de Constantinopol între anii 398 și 407. Era un orator fără egal în vremea lui. El a lăsat Bisericii multe comentarii biblice și Sfânta Liturghie care se oficiază în cea mai mare parte a anului în biserici. A fost un om curajos, iar curajul l-a costat chiar viața. N-a ezitat să condamne în cuvântările sale păcatele împărătesei Eudoxia și a fost exilat. În exil și-a sfârșit viața în anul 407.

Sărbătoarea comună a Sfinților Trei Ierarhi de astăzi vorbește despre ierarhia care nu învrăjbește, ci unește prin credință și iubire. La sate se obișnuiește ca în această zi de sărbătoare să se facă praznice de pomenire a morților din familiile credincioșilor, iar fetele tinere se roagă și țin post pentru a fi fericite. Tot tradiția populară mai spune că cine va lucra în aceasta zi, nu-i va merge bine „în ale casei” și poate să orbească. Se crede că pe 12 februarie începe să încolțească grâul care nu a încolțit din toamnă. În tradiția populară se spune că de astăzi se schimbă vremea. De acum, se zice că „se strâmbă pârtiile”, iar vremea dă spre primăvară. Dacă streșinile curg, primăvara va fi friguroasă, dacă e ger, vara va fi călduroasă. De asemenea, tradiția populară mai spune că Praznicul Celor Trei Ierarhi este o sărbătoare dedicată reconcilierii; acum se împacă rudele după lungi dispute, iar toate proiectele comune concepute în această zi vor aduce prosperitate în căminul acestora.