Alexandru Tănase semnează un articol în Ziua.md în care abordează  subiectul neutralității RM. Potrivit autorului, neutralitatea Republicii Moldova nu este o alegere suverană, ci un instrument geopolitic impus de Federația Rusă după războiul de pe Nistru din 1992. Publicistul critică ipocrizia statului, care invocă permanent amenințări hibride și securitatea națională pentru a justifica măsuri represive, dar tolerează în Parlament evenimente și discursuri ce promovează narațiuni pro-ruse sub masca dezbaterii academice. Alexandru Tănase face rimitere la o reuniune organizată de deputatul Vlad Bătrâncea, unde ideologul Mark Tkaciuk a promovat ideea neutralității ca expresie a voinței populare. Autorul respinge ferm această teză, argumentând că neutralitatea a fost introdusă în Constituția din 1994 de o majoritate politică controlată de Moscova, instalată după înfrângerea militară a Chișinăului și fără validare prin referendum.

Articolul afirmă că neutralitatea a servit intereselor Kremlinului, blocând opțiunile occidentale ale Moldovei și legitimând prezența trupelor rusești pe teritoriul statului. Se arată că, după trei decenii, neutralitatea nu a dus la soluționarea conflictului transnistrean, ci la consolidarea ocupației. Sunt respinse drept propagandă tezele despre un „război civil” în Transnistria sau despre o Rusie a anilor ’90 orientată spre NATO. Autorul concluzionează că neutralitatea nu este o valoare constituțională, ci un instrument care poate și trebuie abandonat atunci când subminează suveranitatea și securitatea statului. Menținerea ei este prezentată ca o relicvă a unei înfrângeri geopolitice și ca o formă de complicitate, iar lipsa unei reacții ferme a actualei guvernări față de aceste narațiuni este calificată drept gravă și periculoasă pentru însăși existența statului.

Analistul politic Anatol Țăranu semnează într-un articol de analiză pentru IPN, la  un litigiu cu tentă politică și identitară: cazul Universității din Cahul. Articolul critică intenția Guvernului de a fuziona Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul cu Universitatea Tehnică a Moldovei, prezentată oficial drept o măsură de optimizare și sustenabilitate, dar descrisă de autor ca o decizie cu implicații politice, identitare și simbolice profunde. Anatol Țăranu subliniază contradicția dintre argumentele Ministerului Educației și declarațiile anterioare care lăudau creșterea numărului de studenți și performanța universității din Cahul. Totodată autorul acuză lipsa unui proces real de consultare publică și sugerează că decizia ar fi fost luată din timp, în spatele ușilor închise. Articolul evidențiază și dimensiunea identitară a cazului, arătând că universitatea din Cahul are un rol simbolic important în sudul Republicii Moldova, ca instituție românească fondată pentru a consolida legăturile academice și culturale cu România. Desființarea ei este prezentată ca un afront adus majorității etnice, în contextul existenței unor universități dedicate minorităților. Anatol Țăranu cere abandonarea deciziei și explorarea unor alternative care să consolideze universitatea fără a-i anula identitatea și rolul simbolic.

Zona de Securitatea trage câteva concluzii la un de când am rămas  fără energie electrică de la MGRES.  Ceea ce a început ca un test de rezistență în condiții de criză s-a transformat, timp de un an, într-o nouă normalitate, constată publicația. Revenirea la centrala din regiunea transnistreană nu mai este privită ca o opțiune viabilă și ar putea fi interpretată inclusiv drept un act de trădare. Chișinăul a reușit această tranziție după șantajul energetic al Gazprom din 2021 și, mai ales, în contextul invaziei rusești din Ucraina, evenimente care au determinat diversificarea surselor de aprovizionare cu energie. Începând cu 2022, Republica Moldova importă gaze din România, prin gazoductul Iași–Ungheni, pentru malul drept al Nistrului. Acest prim „duș rece” a impulsionat autoritățile, iar ruperea de facto de Centrala de la Dnestrovsc a devenit posibilă. Chiar dacă menținerea actualei scheme de alimentare cu gaz gratuit din Federația Rusă continuă să susțină indirect separatismul, așa cum s-a întâmplat și în perioada în care Republica Moldova procura energie de la MGRES, centrala de la Cuciurgan rămâne, deocamdată, un element-cheie al sistemului energetic al Republicii Moldova, care nu poate fi încă eliminat complet din ecuație, subliniază Zona de Securite.  În prezent, principala linie de import a energiei electrice în Republica Moldova este traseul Isaccea – Vulcănești – Centrala Termoelectrică Moldovenească (Dnestrovsc) – Chișinău. Această linie este vulnerabilă, întrucât traversează teritoriul Ucrainei, fiind expusă riscului bombardamentelor rusești, dar și posibilității deconectării de către administrația separatistă de la Tiraspol. În ceea ce privește locuitorii regiunii transnistrene, situația rămâne la fel de vulnerabilă ca la începutul anului trecut. Dependența de gazul gratuit din Federația Rusă și costurile suplimentare pentru tranzitul acestuia pe teritoriul Republicii Moldova mențin regiunea captivă livrărilor dictate de Kremlin, conchide Zona de Securitate.

Datoria externă a Moldovei s-a apropiat de 60% din PIB, atrge atenția NewsMaker. Publicația analizează cât de mare este riscul pentru economie. Experții subliniază că riscul de faliment al statului este redus, deoarece datoria publică este contractată aproape exclusiv de la creditori instituționali, cu care obligațiile pot fi renegociate sau refinanțate. De asemenea, o parte din datoria privată reflectă investiții ale companiilor-mamă în filialele din Moldova, nu un risc direct pentru bugetul public. Deși nivelul actual al datoriei publice este considerat sustenabil, articolul avertizează asupra ritmului rapid de creștere din ultimii ani. Conform prognozelor guvernamentale, datoria publică ar putea ajunge la aproximativ 45,5% din PIB până în 2028, însă costurile de deservire ar urma să rămână sub 2% din PIB, un nivel gestionabil pentru economie.