Potrivit informațiilor prezentate de Curtea Constituțională, solicitarea opiniei amicus curiae vine în contextul a cinci sesizări depuse la Curtea Constituțională în perioada aprilie-iulie 2022 prin care se contestă constituționalitatea articolului 330² din Codul penal al Republicii Moldova privind îmbogățirea ilicită, scrie Bizlaw.md.

Articolul 330² din Codul penal, care a fost introdus prin Legea nr. 326 din 23 decembrie 2013, are următorul cuprins:

”(1) Deținerea de către o persoană cu funcție de răspundere sau de către o persoană publică, personal sau prin intermediul unor terți, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora depășește substanțial mijloacele dobândite și s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obținute licit se pedepsește cu amendă în mărime de la 6.000 la 8.000 unități convenționale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.

(2) Aceleași acțiuni săvârșite de o persoană cu funcție de demnitate publică se pedepsesc cu amendă în mărime de la 8.000 la 10.000 unități convenționale sau cu închisoare de la 7 la 15 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.”

În concluziile pronunțate de Comisie se menționează că articolul 330² din Codul penal nu ar fi contrar principiilor prezumției de nevinovăție, ale legalității incriminării și ne bis in idem din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului și a standardelor internaționale dacă:

• această prevedere ar fi interpretată în sensul în care cere demonstrarea posesiei unor bunuri a căror valoare excedează mijloacelor obținute și demonstrarea faptului că aceste bunuri nu puteau fi obținute în mod legal, în timp ce le permite acuzaților să infirme prima facie orice acuzare care le este adusă prin prezentarea unor probe suficiente pentru a ridica îndoieli cu privire la alegațiile acuzării referitoare la probarea elementelor materiale ale infracțiunii, inclusiv prin contestarea faptului deținerii bunurilor, a valorii acestora sau prin probarea caracterului licit al dobândirii bunurilor –persoana având astfel posibilitatea, în conformitate cu standardele procedurale ale procesului echitabil, să se exonereze de acuzațiile care îi sunt aduse;
• Curtea Constituțională poate conchide că o persoană poate cunoaște din textul acestei norme – dacă este necesar, cu o consultanță juridică adecvată și cu ajutorul oricărei interpretări disponibile oferite de tribunale – ce acte și omisiuni ar face-o să răspundă penal și prevederile în discuție nu urmăresc să se aplice deținerii unor bunurilor obținute ilegal înainte de intrarea lor în vigoare sau să conducă la aplicarea unei pedepse mai grave decât era cazul, datorită faptului că conține elemente constitutive similare cu cele ale unei infracțiuni existente anterior;
• nu a existat o achitare sau o condamnare în privința unei infracțiuni similare și nici nu au fost inițiate proceduri pe baza acestei prevederi sau, în cazul în care ambele au avut survenit, cel de-al doilea set de proceduri este întrerupt.

Totodată, ține de competența Curții Constituționale a Republicii Moldova să decidă dacă Constituția Republicii Moldova îi permite să se pronunțe cu privire la faptul dacă Parlamentul Republicii Moldova a respectat principiul ultima ratio. Totuși, stabilirea răspunderii penale pe baza articolul 330² din Codul penal nu ar fi a priori contrară marjei de apreciere de care pe care o au la dispoziție statele membre ale Consiliului Europei și statele membre OSCE cu privire la stabilirea câmpul de aplicare a politicilor lor penale.

Standardul de probă aplicabil trebuie să fie conform cu standardele internaționale și cu Codul de procedură penală al Republicii Moldova. Acuzatul trebuie să poată infirma orice probă prima facie împotriva sa doar prin prezentarea unor probe suficiente care să ridice un dubiu referitor la argumentele acuzării cu privire la orice element constitutiv al infracțiunii.