În mai multe țări care au litoral la Oceanul Indian sunt comemorate, astăzi, victimele tsunamiului din 2004, una dintre cele mai mari catastrofe naturale din istoria omenirii.

La vremea respectivă, nu exista un sistem de avertizare. Deși acesta a fost creat între timp, încă nu este deplin funcțional.

Aproape 230.000 de persoane au fost ucise, pe 26 decembrie 2004, de valurile declanșate de un cutremur cu magnitudinea 9,1 care a avut loc în largul coastelor insulei Sumatra.

Provincia indoneziană Aceh a fost cea mai afectată de cataclism, aproape 170.000 de persoane pierzându-și viața acolo.

Mii de victime s-au înregistrat, de asemenea, în India, Tailanda și Sri Lanka, unde valurile au provocat și cea mai mare catastrofă feroviară din istorie, peste 1.700 de pasageri ai unui tren fiind uciși.

Mii de victime, în țările afectate, erau turiști occidentali, între care și peste 500 de suedezi.

Sistem de avertizare de sute de milioane de dolari

Pierderile de vieți omenești ar fi putut fi mai mici, dacă la vremea respectivă ar fi existat un sistem de avertizare, mai ales că unele zone costale au fost lovite de valuri la câteva ore după cutremurul care le-a provocat.

Un sistem ultra-performant de prevenție a fost creat după 2004. 400 de milioane au fost investite în 28 de țări, iar sistemul include seismografe și senzori marini, însă nu este pe deplin funcțional.

Reuters amintește că în 2012, când în apropierea coastelor indoneziene s-a produs un cutremur cu magnitudinea de peste 8, alarmele instalate pentru a-i avertiza pe oameni nu au fost activate, iar populația, în loc să se retragă în adăposturi special amenajate, a încercat să părăsească zona de coastă în automobile și pe motocilete, ceea ce a creat ambuteiaje.

Din fericire, seismul nu a produs un tsunami, însă dacă ar fi făcut-o, mii de persoane și-ar fi pierdut, din nou, viața.