Alegerile prezidențiale americane sunt, spre deosebire de alte scrutine prezidențiale din alte țări, alegeri indirecte, în sensul în care votantul american își dă votul nu pentru un candidat ci pentru niște electori care, în numele său, ar trebui să aleagă acel candidat. Paradoxal, însă, pe buletinele de vot apar numele candidaților pentru președinte și vicepreședinte, alături de afilierea lor partizană – (D) pentru candidatul democrat și (R) pentru cel republican.

Astfel, cetățenii americani merg la vot pentru a stabili care dintre seturile de electori ale celor două partide vor avea dreptul să voteze în Colegiul Electoral. În momentul în care un candidat câștigă alegerile în statul respectiv, rezultatul trece prin procesul de validare, în care autoritățile statului confirmă rezultatul și stabilesc electorii care vor participa la votul din Colegiul. Anul acesta, după validarea alegerilor în toate cele 50 de state, încheiată în 8 decembrie, scorul arată o victorie a lui Joe Biden și a Kamalei Harris cu 306 de electori față de cei 232 ai lui Donald Trump și Mike Pence.

În general, votul din Colegiul Electoral este o simplă formalitate. La alegerile din ultimii zeci de ani nu au existat incidente în ce privește nerespectarea serioasă a votului popular din statele individuale și nici nu a existat vreo răsturnare de situație.

Anul acesta, însă, votul din Colegiul Electoral este așteptat cu mai multă emoție, în contextul în care Donald Trump, înfrânt în alegeri, a refuzat să accepte că a pierdut și a încercat să răstoarne rezultatul în numeroase feluri, inclusiv în instanță sau prin presiuni la adresa politicienilor locali din state.

Ce este, mai exact, Colegiul Electoral

Atunci când au redactat Constituția Statelor Unite, părinții fondatori ai țării au avut dificultăți în a stabili felul în care urma să fie ales cel care va conduce țara, mai ales în contextul în care Statele Unite nu erau nici pe departe atât de consolidate identitar. Mari probleme existau și în ce privește consolidarea instituțională – o parte dintre state aveau sclavia drept instituție garantată prin lege, în timp ce altele o aboliseră dar existau și numeroase alte diferențe instituțională sau de perspectivă instituțională. 

Părinții fondatori ai SUA au gândit sistemul în așa fel încât să existe un echilibru de forțe între state, multe dintre ele, după cum menționam, fiind incompatibile în ce privește multe aspecte, inclusiv interesele. O posibilitate era alegerea președintelui de către Congres, însă acest cadru instituțional ar fi parlamentarizat țara și ar fi produs un dezechilibru între puterea legislativă și cea executivă. O a doua posibilitate era votul popular direct, însă părinții fondatori ai Statelor Unite s-au temut întotdeauna de „dictatura gloatei” și de o posibilă pervertire a republicii și transformare a ei într-o democrație directă.

Soluția de compromis a fost instituția Colegiului Electoral. Fiecărui stat îi este alocat, în baza datelor sale demografice, un număr de voturi electorale, iar pentru aceste voturi electorale se concentrează întreaga bătălie dar și strategie a candidaților. Cu puține excepții, voturile electorale se câștigă pe baza unui sistem de tipul câștigătorul ia totul. Practic, candidatul care obține o majoritate de voturi obține toate voturile electorale ale statului respectiv.

Excepțiile de la această regulă sunt două state - Nebraska și Maine. Cele două își împart voturile electorale în trei districte federale distincte, un candidat putând să câștige votul popular în stat în ansamblu, dar să piardă un district și voturile electorale asociate acestuia. În Nebraska există patru districte electorale - unul care acordâ câștigătorului 2 voturi electorale și alte trei care acordă câte unul. În Maine, primul district acordă 2 voturi, iar celelalte două câte unul.

Toate celelalte state acordă toate voturile lor câștigătorului de la nivelul întregului stat. Spre exemplu, candidatul care câștigă statul New York va primi toate cele 29 de voturi electorale ale sale, indiferent de procentul pe care l-a obținut în votul popular de la nivelul statului. El poate câștiga acest stat la o diferență de un vot sau îl poate câștiga cu 99% dintre voturi, însă rezultatul va fi același - va primi toate cele 29 de voturi.

 Cine sunt electorii și unde se întâlnesc pentru a vota

În urma validării rezultatelor alegerilor într-un anumit stat, autoritățile stabilesc suita de electori care participă la votul final efectiv. În general, oficialii care finalizează acest proces sunt guvernatorul statului și secretarul de stat. Fiecare partid îi numește, înainte de alegeri, pe cei care ar urma să fie electori în fiecare stat dacă alegerile vor fi câștigate de candidatul lor. De exemplu, și democrații și republicanii vor stabili cine le-ar putea fi electorii pentru statul Georgia. În momentul în care unul dintre candidații este stabilit învingător, iar rezultatul este certificat de stat, atunci electorii partidului câștigător vor fi cei care vor vota în numele acelui stat. Anul acesta, Georgia a fost câștigată de Joe Biden, așa că în urma validării rezultatului, electorii numiți de Georgia vor fi cei democrați.

În total sunt 538 de voturi electorale, iar pentru a deveni președintele ales al Statelor Unite, un candidat trebuie să obțină 270 dintre ele, adică jumătate +1.

Electorii sunt, în general, personaje marcante ale partidului, oficiali aleși, „tinere speranțe” care vor să își facă un nume în politică sau loialiști vechi din rândurile partidului. Spre exemplu, anul acesta vor vota în Colegiul Electoral guvernatoarea statului Dakota de Sud, Kristi Noem, o susținătoare ferventă a lui Donald Trump sau Stacey Abrams, o democrată veche din Georgia care a jucat un rol crucial în victoria lui Biden din acest stat. În New York, printre electori se va afla și Hillary Clinton, fosta candidată a democraților din 2016, fostă primă doamnă și fost secretar de stat în primul mandat al lui Barack Obama. Practic, persoanele alese drept electori sunt cele pentru care există riscul minim de a trăda și de a vota cu altcineva decât candidatul care a câștigat alegerile în stat. În acest context, și având în vedere precedentul istoric, este extrem de improbabil ca votul în Colegiul Electoral să arate radical diferit față de proiecțiile bazate pe validarea oficială a statelor, adică 306-232 în 2020. 

Cei 538 de electori nu se reunesc toți într-un loc pentru a vota. În fiecare stat, legislativul stabilește locul în care va avea loc votul, iar electorii din statul respectiv se întâlnesc acolo pentru a alege. Fiecare elector are două buletine de vot, unul pentru președinte și un altul pentru vicepreședinte pe care își va scrie, de mână, opțiunea. În majoritatea statelor, electorii pot vota pe oricine doresc - nu sunt obligați să voteze pe vreunul dintre candidații în alegeri. Există, însă, și state care pedepsesc „electorii necredincioși” și se poate întâmpla inclusiv ca partidul să retragă în ultimul moment mandatul electorului și să îl înlocuiască cu o persoană mai loială. Astfel de evenimente sunt rare, însă, iar defectări în masă din partea electorilor, suficiente cât să schimbe rezultatul alegerilor nu s-a întâmplat niciodată. 

Ulterior, voturile sunt numărate, iar fiecare elector semnează șase certificate ale rezultatelor. Guvernatorul statului va scrie si el propriul certificat în care detaliază rezultatul votului. Aceste certificate-perechi sunt trimise mai multor instituții, însă cel mai important este cel trimis președintelui Senatului american (vicepreședintele Statelor Unite). Această ultimă copie este cea care va fi numărată oficială. 

După ce sunt exprimate toate voturile în toate statele, aceste certificate ajung în Congres unde sunt numărate oficial. Acest lucru se întâmplă în data de 6 decembrie, iar la final, vicepreședintele Statelor Unite, în postura sa de președinte al Senatului, validează oficial rezultatul votului. 

Această metodă low-tech de a vota este o particularitate a sistemului american, o „capsulă a timpului” rămasă de pe vremea în care tehnologia nu permitea informației să circule atât de repede cum o face astăzi. Din acest motiv datele oficiale ale acestor pași administrativ sunt atât de îndepărtate unele de altele.

La ce ne putem aștepta de la votul de luni

În mod obișnuit, deznodământul ar trebui să fie destul de clar - având în vedere că toate statele au validat deja rezultatele alegerilor și au stabilit cine vor fi electorii, Joe Biden și Kamala Harris ar trebui să câștige în Colegiul Electoral cu un vot de 306 la 232. Lucrurile sunt complicate, însă, de determinarea președintelui în funcție de a destabiliza procesul și de a încerca să răstoarne rezultatul alegerilor.

Pe de altă parte, având în vedere eșecul cvasi-universal al contestațiilor acestuia în justiție, dar și numărul covârșitor de electori pe care Joe Biden îl are peste pragul de 270, este puțin probabil ca rezultatul să poată fi răsturnat.

Sâmbătă, Curtea Supremă a Statelor Unite a mai respins, fără prea multe discuții, încă o încercare a lui Trump de a bloca rezultatele din patru state-cheie - Georgia, Michigan, Wisconsin și Pennsylvania. Trump a încercat, prin procurorul general din Texas, un interpus al său despre care se crede că și-ar dori o grațiere prezidențială, să înceapă un proces generalizat între Texas și cele patru state menționate. Conform plângerii, Texas a cerut invalidarea rezultatelor alegerilor din cele patru state pentru că acestea și-ar fi încălcat propriile legi electorale, iar acest „rezultat viciat” i-ar fi afectat și pe cetățenii americani din Texas. Faptul că această ultimă încercare urma să fie respinsă a fost previzibil, însă, în contextul în care majoritatea juriștilor și-au dat seama, de la început, că un astfel de caz nu poate fi luat în serios de Curtea Supremă. El a fost respins în unanimitate de judecători, trei dintre care au fost numiți de Trump. Doi dintre ei, Samuel Alito (numit de George W. Bush) și Clarence Thomas (numit de George H. W. Bush) au spus, însă, că ar fi acceptat să asculte argumentele acuzării, însă nimic mai mult de atât. 

Anterior, un alt astfel de caz a fost respins de Curtea Supremă tot cu unanimitate. Atunci, aliații lui Trump au încercat de-certificarea rezultatului din Pennsylvania, sperând că vor putea face în așa fel încât legislativul statului, controlat de republicani, să stabilească cine vor fi cei 20 de electori din partea Pennsylvaniei. 

Numeroasele încercări ale lui Donald Trump, ale aliaților și interpușilor săi de a răsturna rezultatul au eșuat ]n mod cvasiuniversal. În acest moment, președintele în exercițiu a pierdut 54 de acțiuni în justiție la curțile inferioare și cele de stat și a pierdut și cele două cazuri la Curtea Supremă. Până acum, judecătorii i-au dat dreptate într-un singur caz - o victorie procedurală la numărătoarea voturilor în Pennsylvania, când judecătorul a acceptat ca perioada de grație pentru voturile în absență să fie micșorată de la 9 la 6 zile. 

Sursa: DIGI24