Eroii pe acest platou vor cinsti joi memoria celor morți. Tamara Sotnicenco dormea alături de cei patru copii ai săi în noaptea de 13 spre 14 martie 1992, când trupele gardiștilor au atacat postul de poliție numărul 1, de lângă Fabrica de conserve de la Coșnița. În urma schimburilor de focuri, soțul ei, polițistul Nicolae Sotnicenco, a fost rănit mortal. Femeia a rămas văduvă, cu patru copii, cel mic având doar patru luni. Și-a înmormântat soțul în fugă, fără preot. Până au ajuns la cimitir, de peste deal cazacii împușcau spre ei. „Am avut un ideal, iar acum suntem uitați“, constată cu regret luptătorii de la Nistru.

Adevărul remarcă faptul că de când războiul dintre cele trei partide a acaparat tot spațiul public, nu se mai aude nimic despre fostul procuror general. Nici de bine, nici de rău. De parcă nici n-ar fi existat un șef pe nume Valeriu Zubco în fruntea Procuraturii. Se pare că toată lumea a uitat de glontele care a declanșat nebunia. Operațiunea „deturnarea atenției opiniei publice“ a reușit de minune. Adevărul se întreabă dacă va fi sau nu tras la răspundere pentru că a încercat să ascundă moartea lui Sorin Paciu? A fost măcar chemat de foștii săi subalterni să depună mărturie?

Deși toți liderii AIE declară că nu vor anticipate și că sunt dispuși să caute o soluție de împăcare, disensiunile rămân, tensiunile cresc, „războiul” continuă. Cine i-ar putea împăca pe Filat, Lupu și Ghimpu? O întrebare la care caută răspuns Ziarul de Gardă. În timp ce unii comentatori politici susțin că președintele Timofti ar fi cel care ar avea un rol important în acest sens, alții cred că singurul împăciuitor real, în situația care s-a creat, ar putea fi interesul național. Dacă nu se vor împăca, atunci concluziile le vom face noi - electoratul.     

Ziarul de Gardă mai scrie despre „Imperiul” imobiliar al procurorului general adjunct. Familia lui Eugen Rusu, adjunctul procurorului general, deține două case de locuit particulare și un apartament în Chișinău, estimate la aproximativ 10 mil. de lei, relevă publicația. Acesta susține că un imobil l-ar fi construit pe când era deputat, iar altul, după ce a vândut un apartament.

Constantin Tănase scrie în Timpul despre felul cum comunică între ei cei care ar trebui să servească drept model pentru societate – politicienii, jurnaliștii și analiștii politici. Astăzi, cei pe care i-am ales să ne conducă nu se mai strigă pe nume, ci pe porecle: „păpușarul”, „contrabandistul”, „clovnul”, „criminalul”, „banditul” ș.a.m.d. În comunicarea cotidiană, politicienii fac uz de argouri, jargoane, ca interlopii. Dacă nu mai avem nume, înseamnă că nu mai suntem oameni. Autorul scrie că cel mai periculos lucru care s-a întâmplat în acești ani e că oamenii au devenit mai răi, societatea – mai învrăjbită. Politicienii ne-au prezentat seară de seară modele de iresponsabilitate, violență, cinism și minciună, scrie C. Tănase.