La începutul lunii, Chișinăul a cedat Transnistriei întregul volum de gaze primit de la Gazprom în schimbul energiei electrice mai ieftine față de prețul oferit de România și de piața UE.

Din cauza acestei tranzacții cu separatiștii pro-ruși de la Tiraspol, decidenții pro-europeni de la Chișinău au fost criticați dur. DW i-a cerut explicații în legătură cu acest subiect vicepremierului moldovean Andrei Spînu, ministru al Infrastructurii.

DW: Chișinăul a cedat tot gazul Transnistriei. A cedat gazul când, în sfârșit, rușii au scăzut un pic prețul datorită formulei negociate și incluse în contract. Iar separatiștii de la Tiraspol vând acum, din gazul moldovenilor, curent mai scump cu 11 dolari (73 de dolari megawattul) față de prețul vechi la care vindeau până pe 1 noiembrie. Ce a câștigat Moldova prin această tranzacție?

Andrei Spînu: În primul rând, noi nu am cedat. Să pornim de la obiectivul nostru în prag de iarnă. Mulți dintre cei de bună credință care au blamat această tranzacție au neglijat contextul - situația în care am luat această decizie. O discuție serioasă despre cum am ajuns să acceptăm o astfel de tranzacție nu a existat. Prin acest contract noi încercăm să rezolvăm mai multe probleme. Și o să explic. Cel mai important obiectiv al nostru a fost să avem curent, gaz și căldură. Eu, în calitate de ministru, am în această iarnă obligația să asigur populația cu aceste resurse.

- Indiferent de prețul politic și economic plătit?

- O să ajungem și la asta. În privința energiei electrice, noi aveam două opțiuni. Ar fi fost și a treia - importul din Ucraina - dar ea a dispărut, pentru că rușii au distrus infrastructura energetică a Ucrainei. Deci, ne-a rămas fie să cumpărăm de pe piața UE – adică mă refer la bursă, plus prețul de 90 de euro pe megawatt oferit de România prin contracte bilaterale. A doua opțiune este producerea internă, inclusiv la Centrala de la Cuciurgan, pentru că această centrală este pe teritoriul nostru, chiar dacă temporar este controlată de forțe care au ocupat teritoriul din stânga Nistrului. Dar, din perspectivă energetică, acea centrală este sursă internă de producere. În ceea ce privește procurarea de pe piața europeană și românească, riscul de securitate apare în cazul în care rușii atacă infrastructura ucraineană, pentru că rețelele care vin spre noi trec pe acolo. Noi am văzut deja de două ori că acest lucru ne afectează.

Interviul integral îl găsiți aici.