La nici 50 de kilometri de Timișoara se află un sat despre care puțini români știu. Charlottenburg (în trecut Șarlota sau Barița) este singura localitate de formă circulară din România, motiv pentru care a fost inclusă în Lista Monumentelor Istorice, sub codul TM-II-s-A-06198. 

Așezarea a fost înființată în 1771, în timpul celui de-al doilea val de colonizări realizat de administrația habsburgică. Guvernatorul Banatului de la acea vreme, contele Karl Ignaz Clary-Aldringen, dispune ca satul să fie populat cu 32 de familii (171 de persoane) provenite din provinciile Trento, Lorena, Baden-Württemberg, Renania și Palatinat. 

Conform legendei, localitatea a fost denumită după soția contelui Aldringen, Charlotte. 

Forma rotundă a satului (cu un diametru de 210 metri), dar și întregul proces de construcție a așezării se datorează inginerului Carl Samuel Neumann Edler von Bucholt, în acea perioadă funcționar la Oficiul Sării din Lipova. Așezarea dispunea de patru intrări simetrice, iar casele care o compuneau aveau aceeași înălțime și erau dispuse la distanțe egale. 

Inițial, în centrul localității exista o plantație de duzi, în mijlocul căreia exista o fântână. Ulterior, copacii au fost tăiați, iar în locul lor a fost construită, în anul 1876, actuala biserică. Începând cu 1880, în sat apar primele familii de români și unguri. 

Printre proprietarii satului Charlottenburg s-au numărat Posfay Joszef, Karl Schwarzenberg sau contele Siegfried Graf von Wipffen. Cel din urmă, vânător pasionat, organizează, începând cu 1904, pădurea din vecinătatea satului într-un parc destinat vânătorii, pe care l-a populat cu exemplare de cerb aduse din Boemia, Germania și Austria. Aici, contele organiza partide de vânătoare pentru el și invitații săi.

La sfârșitul Primului Război Mondial, după ce în Banat a fost instaurată administrația românească, contele Wimpffen și-a pierdut toate proprietățile. Deși a fost administrat ulterior în diferite moduri, parcul de vânătoare din Charlottenburg nu și-a întrerupt activitatea, devenind astăzi cel mai vechi domeniu de acest tip de pe teritoriul României. 

După cel de-Al Doilea Război Mondial, șvabii au început să părăsească Charlottenburg, astfel că, în momentul de față, în sat mai există un singur locuitor șvab: Peter Trimper, în vârstă de 78 de ani. Cea mai mare parte a caselor locuite de urmașii coloniștilor au fost, însă, renovate sau transformate în case de vacanță. Cu toate acestea, în localitate, turiștii nu dispun de locuri de cazare special amenajate. 

Sursa: descopera.ro