Formațiunile vizibile în imaginile luate de sateliți se află în zona Polului Sud al planetei roșii sunt forme de culoare neagră crestate în suprafața marțiană, acestea fiind denumite „araneiforme” (similare cu păianjenii) de către cercetătorii care le-au descoperit în urmă cu peste două decenii, mai scrie sursa citată. 

Având un diametru ce ajunge la până la un kilometru, formele nu se aseamănă cu nicio formațiune geologică întâlnită pe Pământ.

Însă un nou studiu publicat în 19 martie în revista Scientific Reports dezvăluie că oamenii de știință au recreat cu succes o versiune în miniatură a păianjenilor în laborator cu ajutorul unei bucăți de de dioxid de carbon solid (cunoscut și drept gheață carbonică sau gheață uscată) și al unui dispozitiv care a simulat atmosfera marțiană.

Cercetătorii au descoperit că atunci când gheața carbonică intră în contact cu un strat mult mai cald care simulează suprafața marțiană aceasta se transformă instant din stare solidă în cea gazoasă (proces numit sublimare), formând fisuri araneiforme când gazul rezultat împinge să iasă prin gheață.

„Această cercetare prezintă primul set de dovezi empirice pentru un proces geologic despre care se crede că modifică peisajul din zona polară de pe Marte”, afirmă Lauren McKeown, cercetător în științe planetare la Open University din Marea Britanie și autor principal al studiului.

„Experimentele arată direct că formațiunile similare păianjenilor pe care le observăm pe Marte de pe orbită pot fi formate de trecerea directă a gheții uscate din stare solidă în gaz”, a adăugat aceasta.

Atmosfera marțiană conține dioxid de carbon în proporție de peste 95%, potrivit NASA și o cantitate mare a gheții care se formează în zonele polare ale planetei este de asemenea alcătuită din CO2.

Un studiu publicat în 2003 a teoretizat că păianjenii de pe Marte s-ar putea forma primăvara, când lumina solară străpunge stratul translucid de CO2 și încălzește suprafața aflată dededesubt. Căldura cauzează sublimarea gheții de la baza sa, ducând la acumulare de presiune sub aceasta până când gheața cedează.

Echipa de cercetătorii din 2003 a teoretizat că gazele acumulate scapă în viteză la suprafață, lăsând în urma lor formațiunile în formă de păianjen vizibile astăzi pe Marte.

Însă până recent oamenii de știință nu au avut vreo modalitate pentru a-și testa teoria pe Pământ unde condițiile atmosferice sunt foarte diferite de cele de pe planeta roșie.

Cercetătorii au creat în noua cercetare o bucățică de Marte aflată aici pe Pământ cu ajutorul unui dispozitiv numit Camera de Simulare Marțiană a Universității Open.

Echipa a plasat sedimente de diferite dimensiuni în cameră și apoi a folosit un sistem care seamănă cu o gheară robotică pentru a suspenda gheață carbonică deasupra sedimentelor.

Cercetătorii au ajustat condițiile in cameră pentru a le simula pe cele de pe Marte iar apoi au coborât încet gheața carbonică pe sedimente. Experimentele au confirmat ipoteza creării formațiunilor prin sublimarea gheții uscate.

Indiferent de dimensiunea sedimentelor folosite în experimente, gheața carbonică s-a sublimat întotdeauna când a intrat în contact cu acestea iar gazul rezultat a împins să iasă în sus, creând modele precum cele de pe suprafața marțiană.

Deși rezultatele nu sunt definitive, experimentele oferă primele dovezi fizice care demonstrează cum s-ar fi putut forma păianjenii de pa Marte. Sublim, nu?