Un studiu publicat în ultimul număr al revistei Proceedings of the National Academy of Sciences, transmite Live Science și Agerpres.

Mostra de țesut a fost prelevată și conservată în 1966, ceea ce face ca acest genom viral de HIV să fie cu 10 ani mai vechi decât cel mai vechi genom HIV cunoscut până acum (care provine dintr-o mostră de sânge recoltată în 1976 tot din RD Congo). Astfel de secvențe genomice, care provin dintr-o perioadă de dinainte de descoperirea virsului care provoacă SIDA (descoperire ce a avut loc în 1983), contribuie la identificarea mutațiilor genetice suferite de acest virus. La rândul lor, aceste mutații îi ajută pe cercetători să urmărească modul în care s-a răspândit virusul HIV și când a început acesta să infecteze oamenii.

Din acest punct de vedere, noua secvență genomică descoperită este foarte relevantă, conform lui Sophie Gryseels, co-autor al noului studiu și cercetător postdoctoral în virologie evolutivă și computațională la Universitatea Catolică din Leuven (KU Leuven), Belgia. Această secvență corespunde modului în care cercetătorii au stabilit perioada emergenței virusului HIV în cazul oamenilor, a susținut ea într-o declarație pentru Live Science.

"Este bine de știut, pentru că înseamnă că modelele noastre evolutive pe care le aplicăm secvenței virale funcționează bine. Nu am întâlnit mari surprize", a subliniat ea.

Pornind de la secvențierea genetică a mostrelor de virus, oamenii de știință sunt de părere că HIV, sau virusul imunodeficienței umane, a început să infecteze oameni din regiunea Africii Centrale cândva la începutul anilor 1900, trecând la oameni de la cimpanzei. Există mai multe tulpini de HIV, însă subgrupul responsabil pentru 95% din cazurile de îmbolnăviri de SIDA la nivel mondial este HIV-1 grup M. Peste 32 de milioane de oameni din întreaga lume au murit din cauza SIDA de la declanșarea acestei pandemii.

Iar cum există o perioadă de cel puțin 80 de ani din momentul în care virusul HIV a început să se transmită la oameni și până la descoperirea sa, o mare parte din dinamica mutațiilor suferite de acest virus la început rămâne necunoscută. Modelele matematice ale ratei de mutații ale virusului oferă niște indicii cu privire la momentul în care ar fi început transmiterea HIV de la om la om, transmitere care apoi s-a transformat într-o pandemie. O întrebare însă persistă: când și de ce subgrupul HIV-1 grup M a devenit atât de prolific, reușind să infecteze atât de mulți oameni la nivel global.

O parte a acestei probleme este că modelele matematice care reușesc să calculeze rata de mutații suferite de virus în ultimii ani devin mult mai puțin precise atunci când sunt luate în considerare perioade mai mari de timp, conform lui Sophie Gryseels. Acest lucru este legat de faptul că informația genetică se pierde în perioade mai mari de timp. Anumite tulpini virale dispar pur și simplu din cauza selecției naturale sau pur și simplu din cauza unor factori aleatori, fără a lăsa urme ale existenței lor în genomurile virusurilor care circulă în prezent.

Din acest motiv, descoperirea unei tulpini vechi virale este ca și descoperirea lui Archaeopteryx pentru paleontologi. Este o piesă lipsă din puzzle-ul modului în care respectiva familie de virusuri a evoluat de-a lungul timpului.

Sophie Gryseel s-a alăturat unui proiect aflat în derulare, coordonat de biologul Michael Worobey de la Universitatea din Arizona și, împreună cu alți cercetători din Belgia, SUA și RD Congo, a analizat 1.645 de mostre de țesut recoltate prin biopsie din regiunea Africii Centrale în perioada 1958 - 1966. Mostrele prelevate au fost conservate în formol și apoi acoperite cu ceară de parafină. Apoi, folosind teste PCR (similare celor folosite pentru detectarea noului coronavirus), cercetătorii au căutat urme ale genomului HIV. Până la urmă au descoperit o singură astfel de urmă: o secvență virală aflată în biopsia unui ganglion limfatic de la un bărbat de 38 de ani.

Există și fragmente virale HIV mai vechi - unul din 1959 și un altul din 1960, provenind tot din RD Congo. Acestea sunt însă incomplete și implicit nu pot oferi informații despre mutațiile suferite de acest virus de-a lungul timpului. Aceste două fragmente fac parte și din subtipuri diferite de HIV, conform lui Gryseels, ceea ce demonstrează că acest virus circula în rândul oamenilor încă dinainte de anii '50.

Următorul obiectiv al cercetătorilor este să descopere când virusul HIV-1 a început să se răspândească accelerat, epidemic. Este posibil să fi existat anumite modificări în genomul virusului HIV-1 care l-a făcut să fie mai eficient, conform lui Sophie Gryseels. Însă, mai probabil, schimbările de la nivelul societății umane au făcut acest lucru posibil. Urbanizarea a crescut rapid la începutul secolului XX în Africa Centrală. Între 1910 și 1950, campaniile de sănătate publică au făcut disponibile tratamente pentru afecțiuni precum malaria, boala somnului și sifilis. Însă multe dintre aceste campanii nu foloseau instrumentar medical sterilizat în mod eficient, ceea ce ar fi putut duce la răspândirea HIV.