Potrivit datelor Centrului pentru sondarea opiniei publice "Levada-Țentr", astăzi activitatea lui Putin, aflat acum la al treilea mandat, este în asentimentul a 85% dintre cetățeni. De comparat: ratingul încrederii în guvern este de 59%.

"Levada-Țentr" aduce și datele sondajelor similare, începând din 2000. Acestea demonstrează, între altele, că dependența dintre ratingurile lui Putin și cele pentru executiv nu a fost întotdeauna una directă. Scăderea încrederii în cabinetul de miniștri uneori nu a fost însoțită de scăderea încrederii în Putin. De exemplu, în 2010, când actualul președinte era prim-ministru, cu activitatea sa era de acord 78% din populația intervievată, iar cu activitatea guvernului condus de către el, Putin - numai 54%. Acest lucru pare paradoxal doar la prima vedere. În realitate Putin a continuat să fie perceput ca liderul țării, iar postul ocupat avea o importanță secundară.

Se întâmpla așa încât ratingul personal al lui Putin se transmitea asupra celui guvernamental. Acest lucru se petrece, de exemplu, într-o oarecare măsură, în ultimii ani. Da, în țară crește criza economică. Da, se menține neîncrederea în executarea defectuoasă a decretelor din luna mai. Da, chiar și opoziția din Dumă cere demiterea cabinetului de miniștri și înlocuirea acestuia cu un guvern de coaliție. Totuși ratingul guvernului a sărit în urmă cu un an de la 47%, în februarie, la 58% - în luna martie, în paralel cu creșterea ratingului lui Putin de la 69% la 80%. Acest lucru s-a produs, bineînțeles, pe fondul evenimentelor legate de Crimeea și Ucraina. De atunci, atât președintele, cât și guvernul, "țin ștacheta".
Totuși, în ultimii cinsprezece ani cel puțin de două ori ratingurile lui Putin și ale guvernului au scăzut și vizibil, și în același timp. În 2011, liderul național a pierdut, comparativ cu anul precedent, 9%, iar guvernul 6%. După cât se pare, s-a manifestat neîncrederea întârziată în sistem, în general. Rusia a depășit criza fără urmări nefaste, însă nivelul de trai nu a crescut. Ratingul lui Putin pur și simplu a căzut din înățimi amețitoare : șeful statului nu corespundea nici situației reale din economie, nici cererii de reforme sistemice, de alternativă politică. Până la evenimentele din Crimeea, aprobarea activității depuse de Putin nu depășea 69%.

În 2005, ratingul popularului președinte Vladimir Putin era de 66%. Într-un singur an el a pierdut 15% (!) din sprijinul populației, iar guvernul, condus la acea vreme de Mihail Fradkov, era sprijinit numai de 25% (față de 42%, în 2004). Unul dintre principalele motive al unei asemenea prăbușiri a ratingului puterii a constituit-o așa-numita monetizare a privilegiilor - sau, mai degrabă, înlocuirea unei părți a dispenselor (pentru transportul public, medicamente și cure de tratament la sanatoriu) cu compensații bănești. Reforma a generat acțiuni de protest în întreaga țară, Putin a fost obligat să stingă personal "incendiul social". Responsabilitatea pentru monetizarea nereușită - mai exact, pentru reacția negativă la aplicarea acesteia - a revenit, în cele din urmă, miniștilor.

Întotdeauna în Putin a avut încredere un număr mai mare de populație decât în guvern. Totuși în perioada celui de-al doilea mandat prezidențial președintele și cabinetul de miniștri au pierdut și au recâștigat puncte în rating aproximativ în același ritm. Acest lucru putea să-l conducă pe Putin la două concluzii concrete.

În primul rând, puterea pierde încrederea dacă cererile clasei care este dependentă de garanții sociale nu sunt îndeplinite la dimensiunea obișnuită și chiar sub forma obișnuită. Prin urmare, acest domeniu trebuie să fie "atins" în ultimă instanță și extrem de delicat.

În al doilea rând, ratingul guvernului nu trebuie să influențeze direct ratingul lui Putin. Nivelul încrederii în activitatea lui Putin trebuie să fie chiar dacă nu un lucru în sine, însă un lucru care să nu aibă legătură cu greșelile economice și în mod direct cu hotărârile nepopulare.

Această logică a protecției prioritare a garanțiilor clasei dependente și a disponibilității de a schimba guvernul, în cazul manifestării unei nemulțumiri sociale, ar trebui aplicată și astăzi.

NEZAVISIMAIA GAZETA

Traducere Silvia Nicolau, RADOR