Descoperirea oferă noi informații asupra dezvoltării comportamentelor sociale complexe timpurii la Homo sapiens, au spus cercetătorii. ''Aceasta se află la rădăcina minții simbolice, care caracterizează Homo sapiens", a declarat antropologul María Martinón-Torres, directoarea Centrului Național de Cercetare asupra Evoluției Umane (CENIEH) din Spania, care se numără printre autorii principali ai studiului publicat în jurnalul științific Nature.

''Copilul a fost îngropat într-un loc rezidențial, aproape de zona în care a trăit această comunitate, ceea ce demonstrează cât de intim sunt legate viața și moartea. Doar oamenii tratează morții cu același respect, considerație și chiar sensibilitate cu care îi tratează pe cei vii. Chiar și când murim, continuăm să fim cineva pentru grupul nostru'', a adăugat Martinón-Torres.

Homo sapiens a apărut pentru prima dată în Africa în urmă cu peste 300.000 de ani, răspândindu-se ulterior în toată lumea.

Oasele, găsite într-o groapă circulară, au fost încastrate în ghips și transportate la CENIEH spre a fi studiate.

Copilul, al cărui sex rămâne incert, a fost plasat în mormânt într-o poziție flexată, cu corpul așezat pe partea dreaptă și genunchii aduși spre piept, după cum au constat cercetătorii.

Craniul și trei oase de la gât au coborât într-un gol format după descompunerea unei perne din material perisabil. Poziția unui os din zona umărului și a două coaste au relevat faptul că partea superioară a corpului a fost înfășurată într-un material perisabil. Corpul era proaspăt la momentul înmormântării și a fost acoperit rapid cu pământ prelevat din podeaua peșterii.

''A fost, probabil, o acțiune de grup, poate a membrilor familiei copilului. Toate aceste comportamente sunt, desigur, foarte asemănătoare cu cele observate în prezent la propria noastră specie, așa că putem rezona cu acest act, chiar dacă înmormântarea a avut loc în urmă cu 78.000 de ani'', a declarat arheologul Nicole Boivin, directoarea Institutului Max Planck pentru Știința Istoriei Umane din Germania, care se numără de asemenea printre autorii studiului.

Cercetătorii au analizat semnificația specială a înmormântării copilului. ''Este, cu siguranță, foarte interesant și poate fi o dovadă a suferinței sau tristeții deosebite față de o pierdere atât de timpurie a unei persoane iubite'', a spus Martinón-Torres.

Nu este clar când a început comportamentul funerar, însă acesta a fost practicat atât de Homo sapiens cât și de verii neanderthalieni ai omului modern, notează Reuters. Martinón-Torres l-a numit ''un tip de comportament care ne permite să menținem legături cu cei care au murit și care oferă un rămas-bun''.

Cel mai vechi mormânt asociat omului de Neanderthal, situat în Israel, datează din urmă cu aproximativ 120.000 de ani, având o vechime similară cu cea a celui mai vechi mormânt asociat Homo sapiens, care se află de asemenea în Israel, a spus Boivin.

Cercetătorii au declarat că nu se cunoaște cu exactitate dacă un astfel de comportament funerar a debutat în afara Africii și a fost adoptat ulterior în zona acestui continent sau a început în Africa, însă dovezile arheologice lipsesc.

Mtoto a făcut parte dintr-o cultură de vânători-culegători, mai multe rămășițe de diferite specii de antilope și alte tipuri de pradă fiind găsite la fața locului, un ținut înalt dintr-o pădure tropicală. De asemenea, în sit au fost găsite unelte de piatră pentru răzuire și producerea găurilor, dar și vârfuri din piatră, care ar fi putut fi folosite la sulițe. ''Așadar, avem o imagine despre cum arăta viața în vremea vieții și a morții lui Mtoto'', a notat Boivin.

Sursa: AGERPRES