Un factor important în determinarea nivelului de bunăstare a populației este mediul de reședință. Conform statisticilor, populația din mediul rural este expusă unui risc de sărăcie mul mai mare decât populația din mediul urban. Rata sărăciei, în anul 2018, în mediul rural a constituit 31,6%, față de 10,6% în mediul urban. Comparativ cu anul 2017, se constată o descreștere ușoară atât în mediul rural, cât și în cel urban.

Sărăcia variază și în funcție de nivelul de educație al capului gospodăriei. Respectiv, probabilitatea de a fi sărac este mai mică în cazul gospodăriilor cu un nivel mai înalt de instruire al principalului întreținător. Fiecare nivel de educație în plus înseamnă o scădere a riscului sărăciei, de la 5,2% în cazul gospodăriilor unde capul gospodăriei are studii superioare până la 48,5% pentru gospodăriile unde capul gospodăriei este fără studii.

În funcție de sursa principală de venit al capului gospodăriei, cele mai defavorizate sunt gospodăriile unde capul gospodăriei este lucrător pe cont propriu în sectorul agricol (42,2%), după care urmează gospodăriile cu capul gospodăriei salariat în sectorul agricol și pensionar (39,9% și, respectiv, 28,9%).

BNM precizează că, în anul 2018, pragul sărăciei absolute a constituit în medie pe lună per persoană 1998,4 lei. Rata sărăciei absolute a constituit 23,0%, fiind în descreștere cu 4,7 puncte procentuale față de anul 2017. Conferențiarul universitar Dorin Vaculovschi, șef al Departamentului „Resurse Umane, Afaceri publice și Comunicare” ASEM, a precizat pentru IPN că revederea metodologiei de calculare a ratei sărăciei a favorizat crearea unui tablou mai real ca în anii precedenți.