O echipă internațională de cercetători, condusă de Christina Gremel, profesor la Universitatea din California, a arătat că incapacitatea de a ne deconecta de la acționarea în mod obișnuit (implicit) la acțiunile deliberate poate evidenția dependență și anumite tulburări obsesiv-compulsive.

 Lucrând cu șoarecii, o echipă internațională de cercetători a aflat ce se întâmplă în creier când obiceiurile controlează comportamentul unui om, scrie Descoperă.

Studiul a fost condus de Christina Gremel, profesor de psihologie la Universitatea din California (San Diego). Autorii principali ai studiului sunt Rui Costa, de la Centrul Champalimaud din Lisabona, și David Lovinger, de la NIAAA / NIH.

”Studiul oferă cele mai puternice dovezi, găsite până în prezent, că circuitele cerebrale cu privire la acțiunile obișnuite și cele direcționate de un anumit scop (din cortexul orbitofrontal), zona creierului de luare a deciziilor și neurochimicele endocanabinoidele permit obiceiului să preia și să acționeze ca un fel de frână pe circuitul direcționat”, a declarat Gremel.

 Endocanabinoidele sunt o clasă de substanțe chimice, produse în mod natural de către oameni și alte animale. Receptorii pentru endocanabinoide se găsesc pe tot corpul și în creier, iar sistemul endocanabinoid este implicat într-o varietate de procese fiziologice, inclusiv în stimularea poftei de mâncare, senzație de durere, starea de spirit și memoria, notează Descoperă.

Gremel și Costa au demonstrat anterior că OFC, sau cortexul prefrontal, este o zonă importantă a creierului în transmiterea de informații cu privire la acțiunea direcționată. Ei au descoperit că, mărind producția de neuroni în OFC cu o tehnică numită optogenetics, cresc și acțiunile direcționate. În schimb, atunci când au scăzut activitatea în aceeași zonă printr-o abordare chimică, acțiunile direcționate de scop au fost perturbate.

"Obiceiul preia controlul când OFC este mai puțin activ", a declarat Gremel.

În studiul actual, cercetătorii au emis ipoteza că endocanabinoidele pot liniști sau reduce activitatea din OFC și, cu asta, capacitatea de a trece la acțiuni direcționate de scop.

Oamenii de știință au antrenat șoarecii să efectueze aceeași acțiune de presare a unei manete pentru o recompensă alimentară, dar în două medii diferite. Aceste două medii reprezentau dezvoltarea diferențiată direcționată de scop sau de acțiuni obișnuite (de rutină).

La fel ca oamenii care nu suferă de tulburări neuropsihiatrice, șoarecii sănătoși se deplasau cu ușurință și efectuau aceeași acțiune, folosind un obiectiv direcționat de scop.

Pentru a testa ipoteza lor asupra rolului jucat de endocanabinoizi, cercetătorii au eliminat un receptor particular endocanabinoid, numit canabinoid de tip 1, sau CB1, din calea țesutului striat al OFC-ului. Șoarecii cărora le-au lipsit acești receptori nu au putut deprinde obiceiuri.

"Avem nevoie de un echilibru între acțiunile obișnuite și cele direcționate de un scop. Pentru funcția de zi cu zi, trebuie să fim capabili să întreprindem acțiuni de rutină rapid și eficient. Cu toate acestea, întâlnim, de asemenea, și circumstanțele în schimbare care au nevoie de capacitatea de a încălca obiceiurile învățate și ne motivează să efectuăm o acțiune direcționată obiectiv, pe baza informațiilor actualizate. Când nu putem face acest lucru, pot exista consecințe devastatoare", a explicat Gremel.