„Acum toate s-au umplut de lumină: cerul și pământul și cele dedesubt”, așa cântăm în noaptea Sfântă a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Clipele nopții pline de lumină sunt trăite de către creștinii din lumea întreagă. Mai mult sau mai puțini pregătiți, cu toții am fost cu lumânarea, dar și cu inima pâlpâind lângă Hristos. Am cântat Hristos a Înviat! – imnul care a adus și unora, și altora, bucurie pe chip. Bucurie pe care am prelungit-o în dumnezeiasca Liturghie, dar și mai apoi, în liniștea căminului, scrie Dexologia.ro. 

Am luat lumina cu noi. Și la propriu, și la figurat. În suflete, dar și în lumânările aprinse de la biserică, transformând străzile, satele și cimitirele îi râuri de lumină dătătoare de speranță. Trist este pentru cei care fac ordine în biserici și în curțile aferente bisericilor, după slujba Învierii, care găsesc lumânări uitate sau pur și simplu aruncate. În acest context se naște întrebarea: ce facem cu lumânarea pe care am avut-o lângă inimă în noaptea Învierii?

Dincolo de simbolismul acestei lumânări care ni-l face prezent pe Mântuitorul Iisus Hristos, numit în Sfânta Evanghelie „Lumina lumii”, lumânarea de Înviere ne aduce aminte de jertfa noastră personală. Este ofrandă adusă lui Dumnezeu, alături de osteneala de a fi prezenți la dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii. De aceea, lumânarea se folosește într-o rânduială aparte. Deși găsim la tot pasul fel de fel de practici superstițioase, ea nu se stinge de pragul casei sau de grindă, nici nu se afumă cu ea vitele din gospodării și nici nu se ghicește cu ea.

Cu toate că nu există o exprimare tipiconală oficială, corect este ca lumânarea folosită la Înviere să nu se arunce și nici să nu se alăture celorlalte lumânări folosite la biserică. Lumânarea cu care am primit lumină este luată acasă și arsă câte un pic în toată săptămâna luminată. Dacă timpul sau spațiul nu ne permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă la locul destinat aprinderii de lumânări de la biserică ori la mormintele celor dragi.

Unii credincioși, cu încuviințarea preotului, păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momentele de încercare, de primejdie, de boală – amintindu-ne că Hristos pe toate le-a biruit, dăruindu-ne speranța bucuriei.