Compuși organofosfați, organoclorici și fosfură de aluminiu (AIP) sunt insecticide utilizate în mod obișnuit. AIP este utilizat ca insecticid comun în aer liber și interior în țările în curs de dezvoltare, deoarece este ieftin, eficient, fără reziduuri toxice și nu afectează viabilitatea semințelor.

AIP este un fumigant solid și poate fi găsit sub formă de tablete, pelete, granule sau praf. Din punct de vedere comercial, este disponibil sub formă de tablete gri închis de 3,0 g fiecare, alcătuite din AIP (56%) și carbamat (44%), și găsite sub  numele de Celphos, Alphos, Quickphos, Phosfume, Phostoxin, Talunex, Degesch, Phostek sau Delicia.

Toxicitatea la om apare, fie datorită ingerării fosfinei de aluminiu(mod obișnuit) după expunere și leziuni cauzate de inhalare sau chiar după absorbție prin piele. După ingerare, aceasta eliberează gaz fosfină în prezența HCl în stomac, care este absorbit rapid în tractul gastrointestinal, ducând la efecte toxice sistemice care implică inima, plămânii, rinichii, ficatul, cu manifestări de aritmii cardiace grave, acidoză și edem pulmonar. După absorbție, fosfina este oxidată în oxicid. Fosfina este excretată în urină sub formă de hipofosfit și, de asemenea, prin plămâni în formă nemodificată.

Limita de expunere permisă pentru fosfină este <0,3 ppm(părți per milion) în mediul de lucru, niveluri mai mari de 50 ppm sunt periculoase pentru viață, în timp ce la 400-600 ppm este letală într-o jumătate de oră.  

Potrivit sănătateinfo, semnele și simptomele sunt nespecifice, instantanee și depind de doză, calea de intrare și intervalul de timp după expunerea la otrăvire. După expunerea la inhalare, pacienții au, de obicei, iritații ale căilor respiratorii și dificultăți la respirație. Alte caracteristici pot include amețeli, oboseală, senzație de strângere la nivelul pieptului, cefalee, greață, vărsături, diaree, ataxie, amorțeală, parestezii, tremor, slăbiciune musculară, diplopie și icter. Pacientul poate dezvolta insuficiență cardiacă, aritmii cardiace, convulsii și comă și pot apărea și manifestări tardive de hepatotoxicitate și nefrotoxicitate.

După ingerare, caracteristicile toxice se dezvoltă, de obicei, în câteva minute. Apare greața, vărsături repetate, diaree, dureri de cap, disconfort abdominal sau durere și tahicardie, care sunt caracteristici clinice comune, iar acești pacienți prezintă, de obicei, recuperare. Pe de altă parte, în intoxicația ingerată moderată până la severă apar semnele și simptomele sistemului gastrointestinal, cardiovascular, respirator și nervos inițial și, ulterior, pot apărea și caracteristici ale insuficienței hepatice și renale și coagularea intravasculară diseminată.

Toxicitatea AIP afectează în special țesuturile cardiace și vasculare, care se manifestă ca hipotensiune profundă și refractară, insuficiență cardiacă congestivă, anomalii electrocardiografice (ECG), miocardită, infarct subendocardic sau pericardită. Anomaliile ECG includ tulburări de ritm, modificări ST-T și defecte de conducere. Corelația temporară a modificărilor ECG a arătat că în timpul perioadei inițiale de 3-6 ore predispune tahicardia sinusală, în perioada 6-12 h apar modificări ST-T și tulburări de conducere, în timp ce în perioada ulterioară au apărut aritmii.

Elementele respiratorii pot include tuse, dispnee, cianoză, edem pulmonar, insuficiență respiratorie. Acidoza metabolică poate fi prezentă probabil datorită acumulării de acid lactic cauzată de blocarea fosforilării oxidative și perfuziei tisulare slabe. Pacienții pot să rămână conștienți până la stadiul final, dar pot avea manifestări precum dureri de cap, amețeli, convulsii și comă.

Diagnosticul depinde, de obicei, de suspiciunea clinică sau de istoric (auto-raport sau de către participanți). Diagnosticul poate fi realizat cu ușurință prin simpla încercare a hârtiei impregnate cu nitrat de argint pe conținut gastric sau pe respirație.

Asistența medicală trebuie începută de îndată ce istoricul și examenul clinic susțin intoxicația cu AIP și nu ar trebui întârziate pentru diagnosticul de confirmare. Din păcate, din cauză că nu există un antidot specific cunoscut, managementul rămâne în primul rând o asistență de susținere. Deoarece fiecare otravă are un timp de eliminare clar, acest lucru este valabil și în cazul AIP. Adresarea rapidă la medic, resuscitarea, diagnosticul, monitorizarea intensivă și terapia de susținere pot avea un rezultat bun. Îngrijirea pacienților cu intoxicație severă poate fi îmbunătățită prin consultarea unui toxicolog medical sau a specialiștilor de la un centru specializat în otrăviri.

Victima, după expunerea profesională sau accidentală la acest preparat, trebuie imediat scoasă la aer curat. Deoarece fosfina este absorbită pe cale cutanată, decontaminarea pielii și a ochilor trebuie efectuată cu apă curată cât mai repede posibil.

După ingerare, eficacitatea decontaminării intestinale, pentru a reduce absorbția, depinde în primul rând de durata expunerii la otrăvuri și este utilă dacă se face în 1-2 ore.

Infarctul miocardic și instabilitatea hemodinamică sunt una dintre cele mai importante trăsături, iar majoritatea deceselor provocate de intoxicațiile cu AIP au fost raportate ca fiind cauzate de insuficiența cardiovasculară.

Toți pacienții cu intoxicație severă cu AIP au nevoie de monitorizare hemodinamică invazivă continuă și resuscitare timpurie cu agenți fluidi și vasoactivi.

Fosfina afectează practic toate organele din organism și, prin urmare, identificarea precoce a insuficienței organelor iminente și terapia de susținere adecvată sunt extrem de importante până când toxina este excretată din organism. Cerința privind intubarea endotraheală și ventilația mecanică depind, de obicei, de gravitatea leziunilor pulmonare acute și, uneori, de starea de sănătate mentală.

Otrăvirea cu fosfat de aluminiu are o mortalitate ridicată (30-100%), iar supraviețuirea este puțin probabilă, dacă se consumă mai mult de 1,5 g. 

sursa. sănătateinfo.md