Călcatul triumfal prin străchini

Suspendarea din funcție și reținerea procurorului general, Alexandr Stoianoglo, arată o dată în plus cât de grăbită și neîndemânatică e guvernarea Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS). Deși își etalează studiile în cele mai prestigioase universități, ne convingem că liderii PAS nu au însușit nici măcar cele mai elementare reguli – în politică lucrurile sensibile se fac cu delicatețe, după examinarea minuțioasă a eventualelor consecințe. Actualmente, suntem martorii faptului că în așa-zisul proces al curățeniei generale PAS se comportă ca elefantul într-o prăvălie de porțelan.

Cu certitudine, cazul Stoianoglo a devenit unul emblematic pentru guvernarea PAS. Deocamdată, nu știm dacă procurorul general suspendat chiar a comis faptele ce i se incriminează în cele 5 capete de acuzații. Ceea ce știm însă cu certitudine este că PAS și-a dorit foarte mult demisia lui Stioanoglo din funcția pe care acesta a deținut-o în ultimii doi ani de zile. Mandatul lui e de 7 ani, de aceea, Stoianoglo a refuzat cu fermitate să dea curs solicitărilor PAS. Mai mult, Procuratura condusă de acesta a acuzat public guvernarea PAS de incompetență, amenințând-o: ”Nivelul înțelegerii de către actuala guvernare a principiilor statului de drept este neașteptat de slab...  Răspunsul Procuraturii la orice atentat asupra independenței sale instituționale și procesuale va fi proporțional gravității unor astfel de atacuri.”

Vedem că delicatețea Procuraturii lui Stoianoglo nu se prea deosebește de cea a inițiatorilor curățeniei generale. De aceea, liderii PAS nu au găsit nimic mai original decât să invoce mandatul popular pentru a purcede la modificarea legislației în vederea suspendării din funcție a procurorul general. Ca în telenovelele mexicane, a urmat repetat reacția de răspuns – procurorul general suspendat a acuzat PAS și corpul diplomatic acreditat în Republica Moldova de complot împotriva sa și a suveranității statului.

Balul ipocriților

Acțiunile PAS și reacțiile de răspuns ale lui Alexandr Stoianoglo au bulversat opinia publică, creând un context propice pentru reanimarea opoziției leșinate. În circumstanțele menționate, lideri ai opoziției parlamentare și extraparlamentare, deopotrivă, au dat startul unui șir de proteste cu scopul de a-și consolida rândurile în vederea zdruncinării monopolului PAS asupra puterii. Oricum, protestele au o justificate, dacă scopul lor sincer este asigurarea respectării drepturilor lui Alexandr Stoianoglo la apărare și la un proces echitabil. Ceea ce deranjează este că în proteste s-au implicat lideri politici compromiși, care îi dăunează mai mult procurorului general suspendat și arestat pentru 30 de zile. De exemplu, pare absolut nepotrivit îndemnul la proteste în apărarea lui Stoianoglo din partea liderului Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Igor Dodon, și iată de ce:

• Procuratura ar fi trebuit să investigheze implicarea liderului PSRM în finanțarea ilegală a PSRM, lucru care nu s-a întâmplat și pe bune îi este imputabil lui Alexandr Stoianoglo;
• chemarea lui Igor Dodon la proteste în favoarea lui Stoianoglo evocă, oarecum, o asemănare între cazul acestuia din urmă și cazul procurorului general al Rusiei, Yurii Scuratov. Este vorba despre un lucru extrem de nedorit pentru electoratul rusofil al PSRM. Problema e că în efortul său de lingușire Dodon s-a apucat să invidieze poporul rus pentru că-l are pe Vladimir Putin președinte, uitând că ultimul a ajuns în funcția respectivă datorită scenelor erotice cu o persoană asemănătoare cu procurorul general al Rusiei, Yurii Scuratov. Istoria s-a întâmplat după ce procurorul general Scuratov se apucase să investigheze criza financiară din 17 august 1998, lansând anchetarea activității a 780 de înalți oficiali ruși suspectați de corupție. Printre suspecți s-au numărat și fiicele lui Boris Yeltsin, care a dispus înlăturarea în 2000 a lui Skuratov din funcție. În una din cărțile sale Skuratov a descris fondul real al operațiunii împotriva sa, și rolul lui Vladimir Putin în calitate de șef al FSB, care a devenit executorul testamentului „familiei” Yelțîn. Mai este de remarcat că membrii familiei unuia dintre succesorii lui Scuratov la funcția de procuror al Rusiei – Yurii Ciaika, a devenit partener de afaceri al familiei Dodon. Și asta nu e totul, fiul ex-procurorului Ciaika a deținut până mai recent cota majoritară la două posturi TV asociate PSRM, apărând astfel suveranitatea și independența Republicii Moldova de implicarea Occidentului;   
• chemarea PSRM și a lui Igor Dodon la proteste în apărarea lui Stoianoglo evocă, de asemenea, cazul sechestrării reprezentantului poporului Ștefan Gațcan de către chiar membrii marcanți ai PSRM. Vorba e că, în conformitate cu prevederile constituționale, reprezentantul poporului, Ștefan Gațcan, a fost ales direct de către cetățeni pentru a reprezenta în Parlament poporul suveran, în timp ce procurorul general a fost numit în funcție de către șeful statului. În astfel de circumstanțe, opinia publică ar avea de ales ce este mai grav – sechestrarea reprezentantului poporului de către membrii PSRM sau reținerea de către organele statului a procurorului general? Întrebarea nu este trivială, ea trebuind să devină una de referință, atunci când cei care au sechestrat un reprezentant al poporului cheamă la proteste în apărarea procurorului general suspendat, instituția căruia nu a investigat până la urmă cazul sechestrării reprezentantului poporului etc.

La fel de nepotrivită pentru apărarea intereselor lui Alexandr Stoianoglo este și implicarea în proteste a Mișcării Antimafie. Astfel, pornind de la apartenența etnică a lui Stoianoglo, liderul Antimafie încearcă să incite găgăuzii la separatism (vezi min 40.50 – 45.00), care ar fi justificat pe fundalul nedreptății ce i se face procurorului general suspendat de către autoritățile moldovene. De ce o face? Fiindcă acest lucru ar putea fi profitabil. Doar s-a dovedit profitabil protestul din 2010 împotriva mafiei, care l-a făcut pe anti-mafiotul protestatar posesor al unui automobil BMW X5, fără ca acesta să fi avut vreo sursă oficială de venit. Este de remarcat că liderul Antimafie știe să-și atingă scopurile. De exemplu, el reușit să-și realizeze obiectivul programatic – unirea cu România, este adevărat că doar parțial, atunci când a realizat unirea membrilor familiei sale cu Ambasada României fie și pentru un singur an. Pentru că are un profil de luptător curajos pentru idealuri, nu este exclus să reușească și în procesul de incitare a găgăuzilor la separatism. Un lucru nu e clar – dacă Alexandr Stoianoglo dispune de vreun automobil de lux pentru a-și remunera susținătorul.

Concluzii

Guvernarea PAS își continuă marșul triumfal, călcând în toate străchinile și pe toate greblele posibil de imaginat. După cazul Stoianoglo este cât se poate de limpede că PAS nu are potențialul de a se ridica la înălțimea unui partid dominant pentru o perioada mai îndelungată, suficientă pentru asigurarea unui parcurs ferm de apropiere decentă a Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Desigur, PAS ar avea la dispoziție câțiva ani de mandat pentru a redresa situația și pentru a se reabilita în ochii cetățenilor, dar această speranță se izbește neputincios de aroganța și infatuarea de neînvins a liderilor formațiunii.

Modalitatea și viteza soluționării cazului Stoianoglo ne va sugera posibilele evoluții politice de mai departe. Prăbușirea anchetei împotriva lui Alexandr Stoianoglo și o eventuală revenire a acestuia în funcția de procuror general va marca începutul declinului PAS, la fel de impetuos ca și ascensiunea formațiunii. În astfel de condiții, reforma Procuraturii și investigarea cazurilor de rezonanță și-ar pierde din actualitate, mandatul PAS fiind compromis iremediabil. Demonstrarea pe bune a vinovăției lui Stoianoglo, măcar pe un singur capăt de acuzare, ar reprezenta singura șansă de menținere a PAS pe linia de plutire, dar ținând cont de luptele intestine dintre clanurile din cadrul Procuraturii nereformate este puțin probabil că acest lucru este realizabil.

Alexandr Stoianoglo are nevoie de suportul societății împotriva eventualelor abuzuri în procesul investigării cazului său. Ceea de ce nu are nevoie Alexandr Stoianoglo este susținerea sa din partea partidelor și liderilor politici compromiși. În primul rând de cei care își finanțează ilegal partidele și își sechestrează proprii deputați, cum s-a întâmplat în cazul deputatului Ștefan Gațcan. Stoianoglo nu are nevoie nici de suportul celor care incită subtil la separatism doar de dragul de a se evidenția, ieșind la proteste ca păduchele pe frunte. La fel, el nu are nevoie de sprijinul unor personaje dubioase ca Veaceslav Platon și concubina acestuia, care a demonstrat recent că profesia de jurnalist poate fi transformată în cea mai veche profesie.   

Avem parte în Republica Moldova de o societate civilă amorfă, precum și de o comunitate de diplomați străini dezinteresați de procesele din țară. Acestora li se reproșează că nu au sărit în sprijinul procurorului suspendat, Alexandr Stoianoglo. Probabil, justificarea lor e că nici Alexandr Stoianoglo nu a insistat pe investigarea cazului privind sechestrarea reprezentantului poporului, Ștefan Gațcan, de către colegii săi din PSRM. O tempora o mores! 

Sursa IPN.