Capcană separatistă: Chișinăul a cedat din nou în fața Tiraspolului, titrează Timpul. Unele acorduri, semnate săptămâna trecută de reprezentanții politici ai Chișinăului și Tiraspolului, contravin legislației R. Moldova, susține publicația. TIMPUL a solicitat mai multor experți să aprecieze importanța acestor protocoale pentru cetățenii R.Moldova. Părerile specialiștilor sunt diferite, însă toți atrag atenția la faptul că, de mai bine de două decenii, Chișinăul respectă deciziile semnate cu Tiraspolul, în timp ce regimul secesionist nu ține cont de obligațiunile, pe care și le asumă, și doar profită din plin de tot felul de privilegii.

Moldnova.md observă că la Chișinău, în timp ce un întreg weekend a fost „dedicat” epopeii bradului –în țară s-au întâmplat câteva lucruri care meritau cu adevărat a fi dezbătute în societate, dar care, la fel ca acum 10 ani, au fost lăsate în umbra epopeii bradului. Poate că unicul lucru important e că s-au cheltuit bani publici pentru toată această harababură, însă nici acest lucru nu a prea fost luat în seamă. În primul rând, e vorba despre apariția unui nou fals în presa rusă – cel privind elaborarea de către Guvern a unui plan de soluționare a conflictului transnistrean. Un domeniu care va fi afectat de adoptarea vineri  a Legii bugetului este domeniul Sănătății – un vot pe care îl vom simți după „euforia” epopeii bradului. Totodată  președintele socialist de la Chișinău continuă politica sa de moldovenizare și de falsificare a istoriei, promovându-și ideile la scară națională fără impedimente. 

Desovietizarea Republicii Moldova trebuie dusă la bun sfârșit, titrează Ziarul National. Nicolae Negru remarcă în ziar că ideea că „limba română” ar putea să-și ocupe oficial locul cuvenit în Constituția Republicii Moldova i-a tulburat nespus nu numai pe cei pe care îi cunoaștem ca oameni ai Moscovei ducând mâna la pistol ori de câte ori aud cuvântul „român”. Chiar unii care se declară unioniști consideră că statutul limbii române nu ar fi o „prioritate”, că e o „problemă falsă”, readusă pe tapet pentru a genera o nouă fisură în societatea noastră aflată în proces de coagulare națională pe criterii cetățenești, civice și a ne sustrage atenția de la furtul miliardului. Cu alte cuvinte, actualul statu-quo mincinos ar trebui menținut, cred ei, pentru recuperarea banilor, căci procesul de amendare a articolului 13 din Constituție ar putea încurca procesului de căutare a miliardului dispărut din rezervele BNM. Autorul afirmă însă că procesul de restabilire a adevărului început în anii 90 ai secolului trecut trebuie continuat și dus la bun sfârșit spre însănătoșirea, desovietizarea definitivă a societății noastre. Actualul Parlament are șansa să realizeze aceasta și să intre în istorie. Încotro va înclina balanța PD-ul, Vlad Plahotniuc personal, vom vedea peste puțin timp.

Adevărul încearcă să interpreteze brusca acumulare de atenții la adresa României, revărsate dinspre reședința prezidențială din strada Nicolae Iorga, de la Chișinău? Explicația trebuie căutată, cred, în zona celor care îl mânuiesc pe păpușarul-prim de la Chișinău. Adică la Moscova. Lumea se află în pragul unor frământări decisive, al reconfigurării unor sfere de influență, iar 2018 va fi an electoral în marea țară de la Răsărit. Aceasta face ca, pe micul „front” basarabean, interesele Rusiei să se reducă, pentru moment, la Transnistria și la un status quo dincoace de Nistru. Pentru a menține acest echilibru, nu e nevoie de tulburări politice la Chișinău și nici de crize economice, cu potențial de explozie socială. Adevărul ajunge la concluzia că lui Dodon i s-a arătat, prin urmare, ușa singurului finanțator real al Republicii Moldova: România. Lui Dodon, da, pentru a transmite un semnal tuturor celor dispuși să creadă că pot reuși pe calea președintelui-plagiator. Republicii Moldova, nu: ajutorul economic, politic și diplomatic trebuie să continue, cu garanții de îndeplinire a reformelor, pentru că e în folosul cetățenilor statului vecin, indiferent de etnia lor. 

Alesandru Vakulovschi obserevă în editorialul său din deschide.md că România ține în brațe Moldova ca pe un pui prăpădit, iar noi sperăm din suflet că granițele vor disprărea, că vom redeveni cândva un stat unitar, puternic. Pentru că, trebuie să recunosc, există și tristețea că Prutul înseamnă acum grăniceri, când ar trebui să redevină un loc de scăldat și de pescuit. În România basarabenii nu sunt străini, din contra, de fiecare dată suntem primiți cu brațele deschise. Pentru toate astea îi mulțumesc României!