În cazul Republicii Moldova, multe persoane, de la politicieni, la oameni simpli, de la adepții revenirii în brațele Rusiei, la unioniștii fervenți. continuă să dea vina pentru aceste scumpiri, doar pe actuala guvernare. Totodată se fac promisiuni că se va putea obține reluarea livrărilor de gaze din Rusia în Republica Moldova, la prețuri mult mai mici, fără a oferi detalii concrete cum va fi posibil așa-ceva în condițiile blocării tranzitului gazului rusesc prin Ucraina, transmite Mold-street. 

Creșterea prețurilor a început încă în aprilie-mai 2021

În aceste condiții merită să ne aducem aminte cum a început totul acum patru ani. Pe 11 iulie 2021, la alegerile parlamentare a învins PAS, care astfel a obținut dreptul de forma Guvernul. Noul Executiv, condus de Natalia Gavriliță a fost aprobat de Parlament și a depus jurământul pe 6 august 2021. Până atunci, de la finele lunii decembrie 2020 și până la începutul lunii august 2021, Republica Moldova a fost administrată de un guvern interimar condus de Aureliu Ciocoi, cu mulți miniștri rămași din guvernul Chicu. Exact în aceeași perioadă deja începuse creșterea prețurilor la gaze.

Datele din rapoartele întreprinderii moldo-ruse Moldovagaz (în care gigantul rus Gazprom deține 50% din capital, iar Guvernul – peste 35,3%) arată clar evoluția ascendentă a acestora. Astfel dacă în primul trimestru al anului 2021, prețul mediu de import a metanului a fost de aproximativ 127 de dolari pentru o mie de metri cubi, apoi în aprilie a urcat la 221 dolari, în mai – la 265 de dolari, în iunie – trecea deja de 300 de dolari, ca ar în august să urce la circa 450 de dolari pentru o mie de metri cubi.

Astfel doar în câteva luni, până la instaurarea guvernării PAS, prețul de import al gazelor a crescut de circa 3,5 ori. Acest salt nemaivăzut al prețurilor la metan coincidea și cu evoluțiile de pe bursele externe, în special HUB-ul TTF din Țările de Jos, unde în august 2021, cotațiile au depășit pentru prima dată în istorie nivelul de 500 de dolari.

Cine și când a schimbat formula de calcul

În contextul acestor evoluții președintele Consiliului de Administrație al Moldovagaz, Vadim Ceban, declara deja în iulie 2021 despre faptul că tarifele la gaze pentru pentru consumatorii finali vor crește. „Situația pe piață este următoarea – prețul de achiziție va crește. Dacă acum un an prețul pe piețele internaționale era de 50-70 dolari pentru o mie de metri cubi, acum ajunge la 400 de dolari”, spunea Ceban.

Totodată el menționa că, potrivit formulei în vigoare, prețul de import la gazele naturale va crește, prin urmare, vor crește și tarifele pentru consumatorii finali. Adică susținea clar că prețul de import al gazelor va crește, amintind de faptul că și în trecut au fost salturi majore de prețuri la metan.

În septembrie 2021, când prețul de import a depășit 550 de dolari pentru o mie de metri cubi (preț ce este mai mare decât cel la care cumpărăm acum gazul de pe bursele europene), Vadim Ceban menționa și un alt factor ce a impactat asupra costurilor de achiziție.

„La începutul acestui an, în contractul cu Gazprom a fost inclusă o clauză, potrivit căreia, în sezonul cald, care reprezintă doar 15% din consumul anual total de gaz al Moldovei, prețul gazelor va fi legat de tranzacțiile spot. În același timp, iarna, inclusiv întregul sezon de încălzire, iar acesta reprezintă 85% din volumul consumului, prețul rămâne trimestrial legat coșul de produse petroliere, care este în mod tradițional de 3-4 ori mai mic”, afirma Ceban.

Potrivit lui, grație acestei formule, în primul trimestru al anului 2021, prețul gazului pentru Moldova s-a ridicat la aproximativ 127 dolari pentru o mie de metri cubi, în timp ce în al patrulea, conform prognozelor de bază, va ajunge la aproape 240 dolari.

Doar că prognozele de bază nu mai corespundeau situației de pe piață, iar în septembrie 2021, cotațiile la TTF au trecut de 700 de dolari, ca în octombrie 2021 s-a ajungă la circa 1.000 de dolari.

În cazul Republicii Moldova, Gazprom folosindu-se de expirarea contractului cu Moldovagaz și situația de pe piață, a redus de la 1 octombrie 2021 cu circa 35% volumul livrărilor de gaze în Republica Moldova, inclusiv regiunea transnistreană. În plus prețul de import urcase deja la circa 800 de dolari, de 6,5 ori mai mare decât în primele luni ale anului.

În condițiile lipsei unor alternative a fost nevoie de mers la Gazprom pentru a negocia un nou acord de import a gazelor, ceea ce s-a întâmplat la finele lunii octombrie 2021.

Raliul periculos al prețului gazelor

Aici trebuie amintit că nu doar Moldova era afectată de scumpirea resurselor energetice. Deja la jumătatea anului 2021 pe piața gazelor din Europa se atesta un agiotaj, care nu a mai fost observat de câțiva ani. În decurs de un an, s-a trecut de la aprovizionări ieftine și abundente la o preocupare că ar putea apărea deficite, dacă vine o iarnă rece și prețuri exorbitante la metan.

Călătoria către această nouă realitate a fost oarecum previzibilă, deoarece mai mulți factori cheie, printre care lipsa forajului, subinvestițiile în surse noi de aprovizionare, limitarea capitalului din partea producătorilor și o schimbare către alocarea capitalului pentru energie regenerabilă, au fost în joc de peste un an, se arăta înt-o analiză Oilprice.com.

Câțiva factori suplimentari au intrat în ecuație sau și-au intensificat accentul și au contribuit la accentuarea deficitului de gaze, iar acești factori noi au exacerbat piața general. Un factor a fost „ecologizarea” aprovizionării cu energie din întreaga lume, în special în Europa. În ultimul deceniu, țările europene s-au mutat către energie eoliană și solară pentru generarea de electricitate, în căutarea realizării obiectivelor de la Paris cu zero carbon în 2050. Prețul plătit este unul foarte mare și, de exemplu, în SUA tarifele la energie sunt de 0,13 USD pentru un kWh, în timp ce în statele UE de 2-3 ori mai mari.

Deoarece în lunile de vară din 2021 vântul a suflat mai puțin, statele UE au fost nevoite să apeleze la gaze pentru a asigura cu energie, creând o cerere suplimentară de metan. În plus, europenii au descurajat producția de gaze, prin introducerea taxelor pe carbon timp de ani de zile. În consecință stocurile din depozite, care erau la cel mai mic nivel din ultimii 10 ani.

Un alt factor se a contribuit la apariția unui deficit de gaze pe piața europeană, a fost închiderea mai timpurie a zăcământului olandez de gaze de la Groningen. Dacă în 2013 zăcământul livra aproape 60 miliarde de metri cubi de gaze pe an, apoi 2020 - trei ori mai puțin, iar în 2021 se estima un nivel de 10-15 miliarde metri cubi.

„Scăderea drastică a producției de la Groningen va redefini peisajul energetic european. Câmpul, a fost timp de decenii roata dințată centrală în sistemul de gaze din nord-vestul Europei”, constatau în septembrie 2021 experții citați de Oilprice. De notat că deceniile de extragere masivă de gaze din Groningen au dus la scufundări în zonele înconjurătoare și la cutremure locale de o anumită severitate.

De situația creată au profitat atunci și rușii de la Gazprom, care au început să șantajeze nu doar Republica Moldova, ci și toată Europa dacă nu acceptă condițiile de livrare a gazelor rusești. Au profitat și americanii, exporturile de gaz natural lichefiat crescând semnificativ de atunci.