Undeva în Marea Caraibilor, cea mai performantă bursă de acțiuni din lume funcționează foarte diferit față de Wall Street. Nimeni nu se plânge cu privire la fondurile gigant de hedging care influențează prețurile acțiunilor sau de traderii care încearcă să facă pariuri de tip short, pentru că niciuna din aceste categorii nu există aici.

Tranzacționarea înainte de deschiderea ședinței sau după închiderea acesteia sunt de asemenea un mit aici, încât bursa din Jamaica tranzacționează doar trei ore și jumătate pe zi, potrivit Bloomberg.

Practic, piața aceasta nu este pregătită pentru efervescența din birourile de tranzacționare de la New York sau Londra. Nu încă, cel puțin. Nu există nicio acțiune jamaicană inclusă în ETF-urile americane, nici măcar în cele care urmăresc piețe de frontieră precum Kazahstan, Sri Lanka și Vietnam – cele mai emergente dintre piețele emergente. Cu toate acestea, randamentele bursei din Jamaica sunt de tipul celor care ar putea convinge un investitor global să se aventureze în Marea Caraibilor, mai ales în contextul în care furtuna de pe piețele bursiere de la finalul anului trecut a răvășit portofoliile multor investitori.

Doar în 2018 principalul indice bursier a crescut cu 29%, aceasta fiind cea mai mare creștere dintre toți cei 94 de indici bursieri naționali urmăriți de experții de la Bloomberg.
Supraperformanța bursei jamaicane în ultimii cinci ani este evidențiată de un rezultat și mai uluitor: bursa din Jamaica a crescut cu aproape 300%, o creștere de cinci ori mai mare față de următorul cel mai performant indice urmărit de publicație și de șapte ori mai mare decât S&P 500.
Cum pot fi însă explicate aceste creșteri exponențiale? Un miracol economic pe care întreaga lume l-a trecut cu vederea? Nu chiar. Creșterea reală din Jamaica este în medie sub 1% pentru ultimii cinci ani și ar trebui să se situeze la circa 1,7% pentru 2018.
Zona de bull market este în principiu o perspectivă matematică, încât nu este nevoie de investiții masive în termeni absoluți pentru a genera un boom într-o piață minusculă. Valoarea totală a celor 37 de companii incluse în indicele principal din Jamaica se situează sub 11 miliarde dolari, adică de cinci ori mai puțin decât capitalizarea de piață a companiei Tesla, spre exemplu.
Cu toate acestea, supraperformanța bursei din Jamaica este și rezultatul unui efort sincronizat al autorităților de a reinventa Kingstonul drept un hub financiar, în timp ce guvernul încearcă să își reducă datoria locală ce a aruncat țara în pragul colapsului economic în urmă cu un deceniu.
„Cu siguranță, capitalul se duce oriunde se simte confortabil”, spune Paul Simpson, bancher și investitor în vârstă de 36 ani din Kingston. „Dacă vedem capital care vine aici, înseamnă că oamenii se simt confortabil”.

Industria financiară din Jamaica este concentrată în principal în vecinătățile Kingstonului – care nu se aseamănă deloc cu imaginea care domină percepția globală atunci când oamenii se gândesc la Jamaica. Reporterul de la Bloomberg notează că acei turiști care petrec nonstop sau locurile foarte sărace precum Trench Town nu mai sunt atât de vizibile cum erau până acum. În schimb, au apărut reprezentanțe ale unor giganți precum Audi și Porsche, precum și câteva cafenele Starbucks care vând cafea din boabe măcinate chiar în apropierea locațiilor.
În ultimul deceniu, activele din sectorul financiar jamaican s-au triplat, iar numărul instituțiilor financiare din țară a crescut de opt ori, potrivit cifrelor de la Fondul Monetar Internațional. Mai mult, în timp ce Kingston apare în mod regulat pe lista globală a celor mai periculoase orașe, Banca Mondială a situat capitala Jamaicăi pe locul șase în privința celui mai facil oraș în care poți porni un business.
„Dacă aș putea ține un megafon prin care să le strig investitorilor că acesta este momentul, aș face-o”, spune economistul Uma Ramakrishnan, șeful misiunii Fondului Monetar Internațional în Jamaica.

Unii investitori au primit deja mesajul. Compania chineză Jiuquan Iron & Steel plănuiește o investiție de 6 miliarde de dolari în teritoriu pentru a extinde capacitatea de producție de aluminiu printr-o fabrică și pentru a construi încă un parc industrial. Mai mult, numărul investitorilor jamaicani care dețin conturi de brokeraj a crescut de la sub 5% la peste 10% în ultimul deceniu.

Mai întâi, timpul pentru încheierea unei tranzacții a fost scurtat de la trei zile la două zile pentru a se conforma standardelor internaționale. Mai mult, bursa se pregătește să introducă și alte instrumente cu care investitorii din piețe mai mari sunt obișnuiți, precum conturile marjă care permit investiții cu bani împrumutați sau posibilitatea de short, pentru a paria pe scăderea prețurilor. Însă Street Forrest consideră că nu există niciun motiv momentan să extindă programul de tranzacționare dacă cererea din partea investitorilor nu există încă. „Vrem să ne asigurăm că suntem pregătiți înainte să facem o mutare”, spune ea.

Street Forrest spune că deja se pregătește pentru 20 de listări noi doar anul acesta, printre care și listarea furnizorului de energie deținut de stat Wigton Windfarm, ca parte a unui efort de privatizare, precum și a altor companii mici care vin pe piața secundară – o piață chiar și mai mică și mai puțin lichidă decât indicele principal.

Bursa a fost creată în urmă cu 50 de ani de Edward Seaga, un jamaican educat la Harvard care și-a început caeriera ca producător muzical în anii '60. Mai târziu el a intrat în politică și a fost numit ministru de finanțe. În anii '70, Seaga a condus Partidul Muncitoresc din Jamaica, devenind rivalul capitalist al liderului socialist Michael Manley – care muta Kingstonul mai aproape de Havana, Cuba, decât de Washington.
Probabil aportul cel mai mare în dezvoltarea bursei din Jamaica l-a avut efortul sincronizat de a scăpa de povara datoriei guvernamentale, un proiect care nu a venit fără costuri pentru poporul jamaican. Pentru mult timp, singurul mod evident în care puteai obține profit în Jamaica era să creditezi țara. În lumina crizei financiare bancare din anii '90 și a crizei globale din deceniul anterior, datoria guvernamentală a crescut cu 145% față de economie.
Dobânzile plătite pe titlurile de stat au înghițit mai mult de jumătate din veniturile guvernamentale, blocând proiecte importante de investiții sociale și proiecte de infrastructură. Jamaica avea totuși un istoric impecabil la plată, însă criza din 2008 a amenințat acest demers, încât pilonii principali de dezvoltare, printre care turismul și exporturile de bauxită și de aluminiu, au început să se diminueze.
Ratingurile țării au fost reduse, dolarul jamaican s-a prăbușit, iar dobânzile cerute de investitori pe titlurile de stat pe termen scurt au sărit la un nivel cutremurător de 25%. Pentru ajutor, Jamaica s-a întors către FMI, cu care a avut o relație disfuncțională în ultimele cinci decenii.
Printr-o strategie denumită inițial „un experiment unic”, FMI a reușit să restructureze o parte din datoria țării și, cu ajutor de la Banca Mondială, din 2010 încoace cifrele cu privire la economia jamaicană arată din ce în ce mai bine. Șomajul a atins un minim record de 8,4% în 2018, dolarul jamaican a rămas relativ stabil în ultimii doi ani, după decenii întregi de depreceiere, iar inflația a scăzut de la peste 9% la sub 4% în ultimii cinci ani.
Banca centrală chiar se laudă cu rezultatul actual, distribuind pe contul de Twitter al instituției un video muzical cu versurile „Inflația redusă și stabilă reprezintă pentru economie linia de bass din muzica reggae”.