Nu i-ar strica ceva mai mult soare și mai puține ploi, dar chiar și așa, Luigi D’Onofrio s-a îndrăgostit de Londra.

„Există loc pentru fiecare în Londra. Sunt oameni care vin din întreaga lume aici și trăiesc într-o mare comunitate, iar acest lucru este uimitor”, spune Luigi D'Onofrio, asistent medical.

Asistent medical: „Am ajutat atât de mult, dar nu suntem suficient de apreciați”

Șase ani a lucrat Luigi ca asistent medical în Londa și chiar a devenit asistent medical principal. Dar acum revine în Italia. Deși cetățean european, s-a simțit neglijat de guvernul britanic după referendumul pentru Brexit. Și spune că munca sa din timpul pandemiei a rămas lipsită de recunoaștere.

„Vocea noastră nu a fost auzită niciodată. Nu am fost niciodată luați în seamă - nici măcar în ultimul an. Am ajutat atât de mult Marea Britanie, dar nu suntem suficient de apreciați, nu ni s-a acordat niciodată atenția cuvenită”, se plânge Luigi.

Așa că bărbatul a decis să se întoarcă acasă, în Italia. Mulți dintre prietenii săi italieni din Londra au făcut-o deja. Nu va fi o problemă să-și găsească un loc de muncă în țara natală. E mare nevoie de oameni cu pregătirea sa, mai ales că pandemia continuă.

„Evident, lăsăm un gol în urma noastră. Suntem o parte esențială a sistemului sanitar din Marea Britanie. Cei mai mulți am avansat spectaculos în carieră, acum avem experiență pe posturi de coordonare sau suntem asistenți și medici experimentați”, arată Luigi D'Onofrio.

La fel ca toți ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene, medicii și asistenții care vor dori să lucreze de acum înainte în Marea Britanie vor avea nevoie de viză. Deja numărul nou-veniților e mai mic decât înainte de referendumul pentru Brexit.

Deficit de personal în căminele de bătrâni

Raj Sehgal administrează mai multe cămine de bătrâni în Norfolk, în estul Angliei. La întâlnirile cu echipa se discută frecvent cum să facă față deficitului de personal. În ultimii patru ani i-a fost aproape imposibil să găsească angajați calificați.

„După referendum, mulți angajați din Uniunea Europeană nu s-au mai simțit bineveniți. Unii și-au dat demisia, alții s-au întors în țările lor. Acolo unde altădată aveam 20 de cetățeni europeni, acum mai sunt unul sau doi”, spune Raj Sehgal, administrator al unui cămin de bătrâni.

Maria Costeira din Portugalia este singurul expat care a rămas. Munca sa nu e deloc ușoară. Are salariul minim și face multe ore suplimentare.

„Ce o să se întâmple dacă străinii nu mai pot veni aici după Brexit? Va fi o țară fără îngrijitori. Cine va avea grijă de seniori?”, se întreabă asistenta.

Personal greu de găsit. Administrator: „Oamenii pur și simplu nu vor să lucreze atâtea ore”

Maria s-a atașat de doamnele în vârstă de care are grijă. Majoritatea suferă de demență, dar spune că a învățat foarte mult de la ele. Dar familia din Portugalia nu și-a mai văzut-o de un an.

„Nu-mi pot vedea familia, așa că pacienții au devenit familia mea. Aproape toate turele mele sunt lungi pentru îmi tratez pacienții ca pe niște rude. Sunt singură aici, ei sunt sunt tot ce am. Așa că le dedic toată afecțiunea și toată atenția”, mărturisește Maria Costeira.

Puțini britanici sunt dispuși să se implice așa. Aici, în Norfolk, se fac angajări, dar cei mai mulți renunță după numai câteva zile. Iar deficitul de asemenea angajați a ajuns în Marea Britanie la 100.000.

„Oamenii pur și simplu nu vor să lucreze atâtea ore. Vă pot arăta e-mailuri, comentarii, de la persoanele pe care am vrut să le recrutăm. Oamenii sunt nemulțumiți de salariul oferit, de munca pe care trebuie să o presteze și de responsabilitățile pe care le au având în vedere câți bani primesc”, explică Raj Sehgal, administratorul căminului de bătrâni.

Maria intenționează să rămână în Marea Britanie pentru moment - în ciuda Brexitului. Dar vrea să-și viziteze familia din Portugalia în curând. Însă a promis că se va întoarce în Norfolk - spre bucuria celor de aici.

Sursa:Digi24.ro