Criza din Republica Moldova forțează tot mai multe persoane, majoritatea în vârstă, să iasă și să cerșească mila trecătorilor. Numărul celor pe care îi întâlnim cu mâna întinsă la colțuri de stradă, sau în preajma supermaketurilor din Chișinău, este tot mai mare.

Astăzi nu mai surprinde pe nimeni faptul că în centrul Chișinăului, aproape la fiecare colț de stradă stă câte un bătrân cu mâna întinsă. Unii, care nu-și recunosc încă înfrângerea în fața sorții și refuză să apeleze la mila publică, scot ce mai au de prin casă, poate-poate reușesc să treacă de greutăți și de această dată… Sunt în vârstă, nu  le mai trebuie nimănui, au lucrat o viață întreaga iar pensia nu le ajunge nici pentru a plăti integral serviciile comunale. În loc să își trăiască bătrânețile liniștiți, mulți dintre bătrânii Republicii Moldova sunt nevoiți să își crească și nepoții ai căror părinți au plecat să caute un trai mai bun prin țări străine.

Printre cele aproape 10 bătrânele pe care le-am întâlnit, traversând o porțiune din Bulevardul Ștefan cel Mare, este și mătușa Ileana, originară dintr-o localitate din sudul Moldovei.

”Am o pensie de 600 de lei, în timp ce butelia de gaz costă 450 de lei, un sac de făină - 350 de lei. Doar apa nu o cumpărăm. La început plângeam în stradă, stăteam cu capul plecat, îmi era rușine. A trecut o nevastă și m-a întrebat de ce plâng. I-am spus povestea mea. Mi-a zis: ”Nu plânge. Cine vrea îți dă ceva, cine nu vrea, nu îți dă nimic ”

Mătușa Ileana a luat decizia să ceară ajutor trecătorilor din Chișinău de doar câteva luni. M-a rugat să nu-i dau numele complet, ca să nu se afle în sat. Drumul până la Chișinău o costă 50 de lei, așa că pentru a aduna ceva mai mulți bănuți, uneori rămâne mai multe zile în Capitală, și înnoptează la Gara de Trenuri.
Împreună cu soțul de 72 de ani, îi cresc, de când s-au născut, pe cei doi gemeni ai fiului lor, a căror mamă a murit pe masa de naștere. Când ajunge să vorbească despre ei nu își poate stăpâni emoțiile.
In ileana

”Mama lor a murit iar nepoții au rămas cu mine. Tatăl lor s-a însurat, dar eu nu am vrut să îi dau cu el. Gemenii au stat în spital doar 9 zile, până am înmormântat-o pe mama lor, după care i-am luat acasă. Mă doare sufletul când văd copii cu părinții. Ei au mamă, dar ai mei, de când s-au născut au rămas fără ea. Mă rog la Dumnezeu, așa bătrână cât o fi să cer, care o vrea să îmi dea ceva, care nu, să fiu în continuare sănătoasă, să îi pot crește”

Bătrâna nu le-a spus încă adevărul micuților, care știu doar că mama lor e plecată în Federația Rusă, la muncă.

La fel ca și mătușa Ileana, și celelalte bătrânele pe care le-am întâlnit în centrul Chișinăului, au povești triste de viață, dar pe care nu au vrut să le împărtășească la microfon.

Mătușa Valentina, dintr-o suburbie a Chișinăului, se apropie de 80 de ani. A lucrat aproape patru decenii asistentă medicală, iar de un an cerșește în zonele aglomerate din centrul Chișinăului. Am găsit-o în fața unui magazin de panificație, într-un perimetru în care se mai putea observa cel puțin alte trei bătrâne octogenare, stând în picioare, în frig, cu mâinile înghețate întinse spre trecători. Pentru a reuși să adune banii necesari să plătească lumina trebuie să cerșească cel puțin vreo patru zile, mi-a mărturisit. Îi plac mult florile, și pentru că nu stă la bloc, din când în când, cu bani adunați de la oamenii cu suflet mare, își cumpără rădăcini pe care le sădește în grădină. Mai rar totuși, că nu prea o mai țin puterile.

Mai sus, pe aceeași stradă, am găsit-o pe mătușa Ana. A venit la Chișinău dintr-un sat din Anenii Noi, cu găini și cu pătrunjel de vânzare. Are 82 de ani pe care i-a împlinit la 1 noiembrie. Nu s-a plâns de frig, chiar dacă afară-s aproape zero grade, iar în cele câteva ore de când stă, a vândut doar o găină, din cele vreo cinci cu care a venit. 

Ridurile nu pot ascunde o pereche de ochi dintre cei mai luminoși, chiar dacă aceștia au văzut  războiul, foametea și frica. Nu a avut copii, iar soțul i-a murit. Stă împreună cu sora sa, văduvă și ea.

”Acum că vine Sfântul Dumitru și e hram în familie, am zis să vând vreo două găini și ceva pătrunjel, ca să pot lua o bucată de salam, una, alta. Ce pot să fac? Ce pensie să am? Am lucrat 46 de ani la colhoz, și nu am o mie de lei. Am lucrat la tutun, vai de sufletul meu. Duminica trecută am împlinit 82 de ani. Inima o am aceeași, dar puterea nu-i”, ne spune mătușa Ana.

Mătușa Ana, evită să se plângă. Cum ar putea să se plângă când are pământ și vie?! Plantează cartofi și fasole. I se pare firesc ca la cei 82 de ani, este nevoită să facă zeci de kilometri până la Chișinău, ca să vândă ce mai are prin gospodărie, pentru a face bani de buzunar. Viața nu i-a fost niciodată ușoară. De ce s-ar schimba lucrurile acum?

Nu este ușoară viața nici pentru mătușa Maria, care se apropie și ea de 80 de ani. Originară din Armenia, a cerut azil în țara noastră după cutremurul devastator din 1988, care i-a lovit țara lăsând în urmă aproape 60 de mii de morți.

Nu prea are cu ce se întreține, așa că de mai bine de 7 ani, de plouă sau ninge, de-s 40 de grade afară, o găsești în stradă, vinde mărunțișuri: jucării, învelitori pentru acte, accesorii pentru masaj. Problema este că în ultimul timp, moldovenii nu prea mai au bani, și nu prea mai sunt întrebate produsele mătușii Maria, iar ea de vinde de nu vinde ceva, plătește zilnic câte 15 lei hamalului care o ajută cu marfa.

Un raport recent realizat de The Legatum Institute, organizație britanică independentă ce se ocupă cu studiul legat de prosperitate și dezvoltare economică, arată că după nivelul de trai, Republica Moldova se clasează pe ultimul loc printre țările din Europa. Studiul arată că nivelul de trai al moldovenilor s-a înrăutățit în anul 2015.