Potrivit documentului intitulat ''Regândirea regiunilor mai puțin dezvoltate'' (''Rethinking Lagging Regions''), "regiunile rămase în urmă" din Europa includ regiunile "cu venituri scăzute" din Europa Centrală și de Est (CEE), multe din ele apropiindu-se rapid de "regiunile cu creștere redusă" din sudul Europei, care se confruntă cu stagnarea productivității și șomaj ridicat.

În realitate, ierarhia economică a regiunilor europene este în grafic pentru a înregistra o schimbare majoră în următorul deceniu.

Ambele grupuri de "regiuni rămase în urmă" se confruntă, însă, cu dificultăți comune care constrâng perspectivele de creștere pe termen lung, inclusiv un nivel scăzut al participării la piața forței de muncă, transformări structurale incomplete și deficiențe mari la instituții și calificări, susține Banca Mondială.

În perioada 2005 - 2015, "regiunile cu creștere redusă" din sudul Europei au înregistrat un avans zero al PIB per capita, comparativ cu o medie anuală de 2,1% în UE.

În schimb, creșterea anuală medie în "regiunile cu venituri scăzute" din estul Europei a fost de 4,6%. Dacă aceste tendințe vor persista, va fi o restructurare radicală a ierarhiei economice a regiunilor europene, regiunile "cu venituri scăzute" schimbându-și pozițiile cu "regiunile cu creștere redusă" până în 2025.

Dar chiar și în aceste grupe există o neomogenitate semnificativă.

Datele Băncii Mondiale arată că regiunile din Bulgaria și Ungaria sunt pe o cale de convergență mai lentă decât regiunile din România și Polonia, în timp ce regiunile din Portugalia au performanțe ușor mai bune decât alte "regiuni cu creștere redusă"

De asemenea, Grecia are o situație dificilă, având toate caracteristicile "regiunilor cu creștere redusă" dar la nivelul veniturilor este mult mai aproape de cele cu "venituri scăzute"