Avocatul Poporului, Mihail Cotorobai, se declară consternat de decizia autorităților moldovenești de expulzare a unui grup de persoane de origine turcă din administrația Liceului Teoretic moldo-turc „Orizont”, sub pretextul existenței unor amenințări la adresa securității naționale.

Asta deoarece prin acțiunea menționată, în opinia Ombudsmanului creată din informațiile apărute în mass-media, au fost sfidate în mod flagrant angajamentele internaționale privind respectarea drepturilor omului asumate de către Republica Moldova, în principal,  prin aderarea la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; Convenția ONU împotriva torturii și altor tratamente; Convenția privind statutul refugiaților, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951.

Informația apărută în spațiul public oferă temeiuri de a presupune că nu au fost respectate  nici prevederile legale prevăzute în Constituția Republicii Moldova (articolul 19), Legea nr. 270 din 18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova; Legea nr. 200 din 16.07.2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova.

Art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligă statele să garanteze drepturile prevăzute de aceasta „oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor”.  Aceste persoane includ și străinii. Un stat semnatar al Convenției este responsabil, în temeiul articolului 1, pentru toate acțiunile și omisiunile organelor sale, indiferent dacă acțiunea sau omisiunea respectivă a fost consecința unei legi naționale sau a necesității de a respecta obligațiile juridice internaționale. Deși Convenția nu garantează dreptul de obținere azilului, statul care efectuează expulzarea este obligat să se abțină de la îndepărtarea unei persoane care este expusă riscului de moarte sau de maltratare în statul de destinație.

În cauza Soering contra Regatului Unit, (7 iulie 1989), Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a hotărît pentru prima dată că răspunderea unui stat poate fi angajată dacă acesta decide să expulzeze o persoană care poate suferi rele tratamente în țara de destinație.

Persoanele expulzate recent din țară sunt protejate de normele internaționale și naționale și cu privire la refugiați pentru că, în conformitate cu informațiile făcute publice, acestea au depus solicitări de azil la Biroul Migrație și Azil din Republica Moldova.

Iar în acest caz, în mod vădit au fost încălcate prevederile legale și internaționale. Principiul nereturnării constituie elementul-cheie al protecției refugiaților prevăzut în Convenția privind statutul refugiaților, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951. Aceasta înseamnă că refugiații nu trebuie să fie returnați într-o țară în care aceștia au un motiv de a se teme de persecuție.

Art.11 din Legea privind azilul în Republica Moldova nr. 270 din  18.12.2008  stipulează că „Nici un solicitant de azil nu va fi expulzat sau returnat de la frontieră ori de pe teritoriul Republicii Moldova”.

Pe de altă parte, conform art. 33 din Convenția menționată ”Nici un stat contractant nu va expulza sau returna, în nici un fel un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viața sau libertatea sa ar fi amenințate pe motiv de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinii politice”.

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale interzice în mod absolut orice formă de returnare a unei persoane care ar putea fi expusă unui risc real de tratament contrar  art. 2 și 3 din CEDO.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a expus și în cazuri privind existența unui risc real ca o persoană suspectată sau condamnată pentru terorism să fie supusă unor rele tratamente în alt stat, statuînd că interdicția returnării în țara respectivă este absolută, indiferent de infracțiunile săvârșite anterior sau de comportamentul acesteia (Cauza Saadi împotriva Italiei , CEDO 2008).

De asemenea, potrivit Legii privind regimul străinilor în Republica Moldova nr. 200  din  16.07.2010, decizia privind declararea străinului persoană indezirabilă se aduce acesteia la cunoștință de către autoritatea competentă pentru străini astfel încît aceasta să o poată contesta în instanță de judecată „în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării acesteia”. 

Pentru a clarifica detalii cu referire la această procedură Mihail Cotorobai a solicitat informații relevante de la Biroul Migrație și Azil, autoritatea competentă pentru străini.

Avocatul Poporului nu contestă faptul că statul, pe temeiul unui principiu de drept internațional public bine stabilit și fără prejudicierea angajamentelor asumate prin tratatele internaționale,  are dreptul de a controla intrarea, șederea și îndepărtarea străinilor de pe teritoriile lor. Însă, aceasta nu înseamnă că străinii aflați legal sau chiar ilegal pe teritoriul unui stat nu pot invoca cel puțin unele dintre drepturile și libertățile garantate de Convenție și/sau de protocoalele sale adiționale. 

În acest context, autoritățile statului sunt obligate, înainte de a lua decizie de expulzare, să analizeze minuțios riscurile la care poate supusă persoană și consecințele expulzării acesteia.

Or, în Turcia riscul pentru persoanele expulzate de a fi supuse torturii, tratamentelor inumane și degradante   este unul iminent, potrivit multiplelor rapoarte internaționale[1].   

Avocatul Poporului subscrie inițiativei președintelui Parlamentului de a desfășura audieri parlamentare în acest caz, planificînd să prezente în mod operativ în Legislativ concluziile sale privind normele și standardele internaționale care sunt aplicate în situații similare.

În cazul în care grupul de persoane de la Liceul Teoretic moldo-turc  nu a fost încă expulzat din țară, Ombudsmanul cheamă autoritățile să renunțe la această intenție. Avocatul Poporului îndeamnă organele competente să se abțină de la alte decizii de acest gen față de persoane de origine turcă, pentru care, eventual, se planifică extrădare la solicitarea  autorităților turce.