Potrivit unei rude a familiei regale, citată de cotidian, fostul Prinț de Wales a condus o politică ambițioasă de investiții pentru a-și reface averea după ce a divorțat de Diana.

Despărțirea l-a costat 17 milioane de lire sterline în 1996, dar Charles nu a plecat de la zero și a putut conta pe resursele Ducatului de Cornwall, de la care a primit beneficiile urcării pe tron ​​a mamei sale în 1952 la moartea acesteia din urmă în 2022.

Patrimoniu constituit în secolul al XIV-lea

Această moștenire a fost înființată în secolul al XIV-lea pentru a da independență financiară moștenitorului regal. Concret, acesta din urmă nu deține activele acestui fond, ci primește profiturile acestuia până la urcarea sa pe tron.

Pentru Charles, ducatul „reunește tot ce-l entuziasmează”, spunea soția sa, Camilla, într-un documentar al postului ITV din 2019. Viitorul rege face turul fermelor pe care le închiriază fermierilor și îi încurajează să folosească metode de agricultură durabilă.

Pe lângă 260 de ferme, Ducatul deține 52.450 de hectare de teren și are în arendă 345 de milioane de lire sterline din proprietăți comerciale.

Satul ideal

Charles a creat chiar și un sat, Poundbury, în suburbiile din Dorchester.

Sub conducerea sa, Ducatul a crescut în dimensiune și, în ultimul său raport anual, are active de peste 1 miliard de lire sterline, un record, veniturile plătite moștenitorului fiind de 23 de milioane de lire sterline, o creștere de peste 40% în 15 ani. Acest venit îi revine acum moștenitorului său William.

Datorită unei tradiții de secole confirmată în anii 1990 pentru a evita dizolvarea moștenirii regale, Charles „nu va plăti nicio taxă de succesiune”, a declarat pentru AFP avocatul londonez Geoff Kertesz.

Înzestrare regală

Testamentul reginei nu este public, ceea ce este specific și suveranului. Dar Castelul Balmoral, unde familia regală își petrece verile, și Sandringham, se numără printre proprietățile moștenite de Charles, spre deosebire de Buckingham sau Windsor, case istorice ale familiei regale, care aparțin statului.

Un alt simbol istoric al monarhiei britanice, bijuteriile coroanei sunt, de asemenea, proprietatea națiunii și, prin urmare, sunt excluse din evaluările averii regale, deoarece ele singure reprezintă câteva miliarde de lire sterline.

Pe de altă parte, statul plătește suveranului un „grant suveran”: o alocație de un sfert din veniturile generate de „Crown Estate”, un fond vast format din active imobiliare precum parcurile eoliene de pe mare. Restul merge la Trezorerie. Alcația regală a ajuns la 86,4 milioane de lire sterline pentru 2021-2022.

În cele din urmă, un al treilea fond completează averea regală: Ducatul de Lancaster, controlat de suveran, a adus reginei 24 de milioane de lire sterline în 2022. Când vine vorba de evaluarea patrimoniului total al fondurilor Coroanei, „nu cred că știe cineva ce reprezintă”, admite Geoff Kertesz.

Într-o serie de articole intitulate „Costul coroanei”, The Guardian a încercat să evalueze averea regală, incluzând și bunurile Ducatului de Lancaster, definit legal ca fiind controlat de stat, dar al cărui beneficiu revine integral suveranului.

Cotidianul include și vehicule de lux, deținute tehnic de stat, dar folosite de familia regală. La acestea se adaugă opere de artă, inclusiv un tablou de Claude Monet, „Le Bloc”, cumpărat cu 2.000 de lire de Elizabeth a II-a în perioada postbelică și evaluat acum la 20 de milioane de lire sterline.