”Din păcate, moartea l-a luat dintre noi mult mai devreme, a plecat din această lume la 56 de ani și a plecat chiar cu un dor neîmplinit, pot să spun, pentru că în ultimii ani a pus filele de hârtie la o parte și poezia, pe linia de așteptare, și s-a dedicat luptei pentru renaștere națională și pentru înființarea unui stat nou, Rep. Moldova. Această muncă, pe făgașul social-politic, l-a acaparat practic total și nu-i mai rămânea timp pentru scris. Știu că se frământa, își dorea mult cumva să se rupă de toate problemele, să-și regăsească liniștea și inspirația. De aceea, cred că au rămas nescrise multe poezii... În plus, cred că au rămas nescrise memoriile lui. Ar fi avut multe de spus în niște file de memorii în ceea ce privește activitatea sa poetică, dar și activitatea lui politică. Acum am o groază de întrebări în ceea ce privește acei ani de început ai statalității Rep. Moldova și m-ar fi interesat să îmi răspundă tata la mai multe întrebări. De asemenea, probabil, au rămas nescrise anumite povești pentru nepoatele lui pe care nu a reușit să le cunoască. Cred că ar fi putut să mai împărtășească lumii din momentele existențiale. A fost un filosof. Eu, de exemplu, resimt un mare gol în ceea ce privește prezența cu sfaturi a tatălui meu în viața mea. Pentru că l-am pierdut mult prea devreme. Aveam doar 19 ani. Am petrecut împreună cu el doar copilăria și adolescența. Nu m-a văzut în rolul de părinte, rolul de profesionist, în rolul de om al creației și eu astăzi în toate aceste roluri parcă aș avea nevoie de sfatul lui, de aprecierea lui, de gândurile, reflecțiile lui. Încerc să-l regăsesc în ceea ce a reușit să scrie în poeziile sale, care au o mare tentă autobiografică. În ele s-a turnat poetul Ion Vatamanu și acolo poate fi regăsit”, mărturisea, într-un interviu pentru Radio Chișinău, regizoarea Leontina Vatamanu-Mărgineanu, fiica cea mică a omului de cultură.

În memoria tatălui său, regizoarea Leontina Vatamanu i-a închinat un spectacol poetic ”Pasăre-Eu” dar și un film documentar ”Dor de Ion Vatamanu”.

Totodată volumul lui Ion Vatamanu din 1982, cenzurat de puterea sovietică,  „De pe două margini de război”,  și forțat să apară sub titlul ”Măslinul Oglindit”,  urmează să fie relansat, în varianta gândită de autor. 

Volumul, în varianta gândită de Ion Vatamanu, evoca durerea satului Costiceni de pe malul Prutului din perioada de după război, cu sârma ghimpată trasată chiar ograda casei părintești, după cum menționa în cadrul unui interviu la Radio Chișinău,  Ion Hadârcă, care a propus spre editare volumul interzis și dat la cuțit până la urmă de cenzori sovietici.

Cartea, ilustrată de artistul plastic Igor Vieru a fost dată la cuțit de regimul sovietic de ocupație iar poetul Ion Vatamanu a fost învinuit de „acțiuni subversive” împotriva puterii de stat.

Manuscrisul a fost descoperit în arhiva familiei de fiica poetului, care l-a reeditat.

Ion Vatamanu s-a stins din viață la 9 august 1993. A fost decorat (post-mortem) cu medalia „Mihai Eminescu” și cu "Ordinul Republicii".

Născut la 1 mai 1937 și decedat la 9 august 1993, poetul, publicistul și omul politic Ion Vatamanu a fost un mare luptător pentru eliberarea națională și revenirea la valorile istorice ale românilor basarabeni.

Între 1989 și 1991, la inițiativa scriitorului Ion Druță,  Ion Vatamanu împreună cu poeta Leonida Lari, lingvistul Vlad Pohilă asigură conducerea ziarului Glasul, primul ziar în grafie latină din perioada postbelică în Rep. Moldova, tipărit clandestin în Letonia cu sprijinul Societății „Dacia”.

 „Ce vor scriitorii?”, „Unire, moldoveni!”, „Celor ce pun graiul la vot”, „Un popor de felul nostru”, „Matern la Bucovina” sunt doar câteva dintre poeziile care au înflăcărat Mișcarea de Renaștere Națională din Basarabia.