Într-o zi ca aceasta, acum aproape 2000 de ani, El se arăta pentru ultima dată ucenicilor, așa cum relatează Evangheliile și cartea Faptele Apostolilor. 

Această ultimă întrevedere a avut loc pe muntele Măslinilor, lângă Ierusalim. Iisus le-a spus ucenicilor să  nu se depărteze de cetate pentru că peste zece zile aveau "să se îmbrace cu putere de sus", puterea ce-i va face convingători în misiunea lor. Se referea desigur la Coborârea Duhului Sfânt. 

După aceste ultime cuvinte, spun cărțile Noului Testament, Iisus s-a înălțat la cer. Înălțarea Domnului este o despărțire, dar, în același timp, în mod paradoxal, și o certitudine a unei prezențe. 

Iisus le spusese Apostolilor că va rămâne cu ei până la sfârșitul veacurilor. Despărțirea de la Înălțare este, de aceea, nu o părăsire ci o trecere în alt plan a prezenței lui Iisus. Este dimensiunea spirituală, singura în care are loc marea întâlnire cu Dumnezeu.  

În România, Înălțarea Domnului este și Ziua Eroilor. Sunt pomeniți eroii astăzi pentru că ei au mers pe același drum ca și Iisus Hristos –  prin jertfă spre înălțare. 

Jertfa lor are valoare istorică pentru că a contribuit într-un anumit moment la binele țării, dar are și o valoare spirituală, veșnică, așa cum are orice act nobil, izvorât din iubire. 

Cu o întrerupere în vremea comunismului, sărbătoarea eroilor în ziua Înălțării Domnului a fost reluată după 1989.

În joia Înălțării, în biserici și la monumente  au loc slujbe de pomenire și ceremonii militare dedicate eroilor, iar la ora 12.00, clopotele bisericilor ortodoxe vor fi trase în semn de recunoștință față de cei care s-au jertfit pentru neam, credință și țară.