Potrivit acestor documente, la scurt timp după alegerea sa ca premier, în 1979, dna Thatcher a fost avertizată de ministrul de atunci al agriculturii, Peter Walker, că guvernul laburist anterior a subțiat stocurile destinate situațiilor de urgență cum ar fi războiul sau catastrofele naturale "și din păcate nu le-a umplut la loc", iar costul refacerii acestor provizii s-ar ridica la 14 milioane de lire.

Margaret Thatcher a apreciat atunci că o soluție mai eficientă din punct de vedere al costurilor ar fi recurgerea la faimoasele stocuri de alimente ale Comunității Economice Europene, acumulate în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC) pentru a susține prețurile.

"Înțeleg că în Europa există munți de unt, surplusuri de zahăr și stocuri de carne de vită. Ale cui sunt acestea?" - s-a întrebat în replică Thatcher. "Cum cea mai mare parte a finanțării lor vine de la noi, nu ne putem revendica dreptul asupra unei părți din ele, fără să fim nevoiți să plătim? Alternativ, existența acestei surse de rezerve nu reduce necesitatea să ne facem propriile depozite?" - i-a scris premierul ministrului.

Acesta și-a exprimat însă îndoiala față de o astfel de soluție, răspunzându-i lui Thatcher că, deși este încrezător că Marea Britanie va putea folosi stocurile de intervenție în caz de urgență, nu trebuie să le acorde o "importanță exagerată".

"Faptul că PAC a generat ample excedente la un cost ridicat pentru Marea Britanie nu înseamnă neapărat că Marea Britanie dispune de stocuri ample: de fapt, singurul stoc de intervenție consistent de care dispune în prezent Regatul Unit este cel de unt", a precizat ministrul.

În orice caz, la doi ani după acest schimb de replici, politica oficială a Londrei în acest sens s-a schimbat radical, miniștrii grăbindu-se să vândă restul stocurilor de alimente, în cadrul agendei de privatizări susținute de Margaret Thatcher, notează PA.

Sursa: AGERPRES