Potrivit lui Michael Nicolls, vicepreședinte pentru inginerie Starlink la SpaceX, care a anunțat planul pe platforma X pe 1 ianuarie, există două motive principale pentru această decizie

„Pe măsură ce ne apropiem de minimul solar, densitatea atmosferei scade, ceea ce înseamnă că timpul de atenuare balistică la orice altitudine crește. Coborârea va duce la o reducere de peste 80% a timpului de atenuare balistică în perioada de minimum solar, adică de la peste patru ani la doar câteva luni. În același timp, sub altitudinea de 500 km există mult mai puține obiecte deșeu și constelații planificate, ceea ce reduce semnificativ probabilitatea totală de coliziune”, a scris Nicolls. 

Activitatea solară urmează un ciclu de aproximativ 11 ani, cu faze de intensitate maximă și minimă. Se pare că tocmai am depășit maximul actualului ciclu, cunoscut sub numele de Ciclul Solar 25. Oamenii de știință monitorizează aceste cicluri încă din 1755, când a fost introdus sistemul de numerotare. Următorul minimum solar este estimat în jurul anului 2030,trannsmite descopera.ro.

Așa cum subliniază Nicolls, schimbările atmosferice generate de activitatea solară sunt extrem de importante pentru operatorii de sateliți. Un Soare activ îngroașă atmosfera, crescând frecarea exercitată asupra sateliților și accelerând coborârea lor. În perioadele de activitate solară redusă, efectul este invers.

Migrația planificată pentru 2026 va afecta aproximativ jumătate din megaconstelația Starlink, care numără în prezent aproape 9.400 de sateliți operaționali, iar numărul este în continuă creștere. Flota este considerată foarte fiabilă: în acest moment există doar doi sateliți Starlink nefuncționali pe orbită, potrivit lui Nicolls.

„Chiar și așa, dacă un satelit se defectează pe orbită, vrem să se dezintegreze și să părăsească orbita cât mai rapid. Aceste măsuri vor crește și mai mult siguranța constelației, mai ales în fața unor riscuri greu de controlat, precum manevrele necoordonate sau lansările altor operatori”, a explicat el.

Orbita joasă a Pământului devine din ce în ce mai aglomerată. Starlink este principalul factor al acestei supraaglomerări, aproximativ două treimi dintre sateliții operaționali aparținându-i acestei rețele. Totuși, și alte constelații uriașe sunt în curs de dezvoltare. De exemplu, China a început construcția a două rețele de internet pe orbită joasă, fiecare urmând să includă peste 10.000 de sateliți, asta dacă planurile vor fi duse la bun sfârșit.