Dacă sondajele se adeveresc, alegerile pentru Parlamentul European din acest an vor aduce ”de la poartă, în interiorul palatului” partidele de dreapta extremistă, care corespund cu ideile fostului președinte american Donald Trump, scriu jurnaliștii de la Politico Europe.

În Franța, partidul de extremă dreapta, Adunarea Națională, ar putea obține o treime din voturi, dublu față de sprijinul pentru cel mai apropiat rival al său, Partidul Renaștere, al președintelui Emmanuel Macron. În Germania, în ciuda unei serii de scandaluri, formațiunea de extremă dreapta, Alternativa pentru Germania, se îndreaptă spre obținerea locului doi, înaintea oricărui partid din coaliția de guvernare a cancelarului Olaf Scholz.

În Italia, partidul de extremă dreapta al prim-ministrei Giorgia Meloni, Frații Italiei, se poziționează cu mult înaintea grupului celorlalte partide.

Cu rezultate similare așteptate în țările mai mici ale Uniunii, se estimează că următorul Parlament European va avea mai mulți membri din extrema dreaptă decât din forța istoric dominantă a Camerei, Partidul Popular European conservator, mai scrie publicația.

Rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European din această săptămână vor reflecta pe deplin starea de spirit politică și socială a Europei, evidențiind un posibil punct de cotitură, similar cu cel al așa-zisului “moment Donald Trump”, din Statele Unite.

Extremiștii insurgenți ai Europei au multe nume: extremă dreaptă, dreaptă radicală, dreapta tare, eurosceptici, populiști. Criticii lor îi numesc fasciști sau autoritari. Ei preferă să se descrie ca și conservatori, suveraniști, naționaliști – chiar democrați.

În timp ce dreapta radicală vine într-o serie de nuanțe, ceea ce îi unește este o viziune asupra lumii centrată în jurul unui stat-națiune etnic, ostilitate față de migranți, mai ales dacă aceștia sunt musulmani, și scepticism față de organizații supranaționale precum UE, Statele Unite, ONU și, în unele cazuri, NATO.

Printre susținătorii partidelor extremiste se numără fermierii și lucrătorii care dau vina pe politicile UE pentru dispariția mijloacelor lor de existență și alegătorii din clasa de mijloc, cei care se îngrijorează de imigrație și de disiparea a ceea ce ei consideră valori tradiționale.

Acestea includ din ce în ce mai mult tineri îngrijorați de creșterea costului vieții.

Migrația joacă un rol central în atracția față de aceste formațiuni, dar la fel și problemele războiului cultural, cum ar fi accesul la avort sau drepturile LGBTQ+.

Mai recent, partidele populiste din Europa au adăugat furia față de reglementările de mediu pe lista lor de probleme fierbinți.

Ca și în cazul lui Donal Trump, cea mai importantă întrebare despre dreapta radicală a Europei nu este ce va face cu puterea. Este dacă va renunța vreodată la ea, se mai arată în analiza Politico Europe.