Importanța acestei politici este demonstrată prin finalitățile care le urmărește și anume: i) siguranța și sănătatea consumatorilor - prin aplicarea unor reguli și standarde clare pentru siguranța produselor admise pe piață, ii) drepturile și informarea consumatorilor – prin activitățile de informare și educare, dar și iii) promovarea concurenței loiale – prin reguli care să apere consumatorii de practicile neloiale ale firmelor. Totuși, domeniul protecției consumatorilor a fost mereu neglijat sau cel puțin a fost pe plan secund în cadrul de priorități guvernamentale și politice. Drept rezultat, la moment avem un sistem de protecție a consumatorilor ineficient și fragmentat, cu prea multe instituții cu atribuții similare/suprapuse, fapt ce derutează consumatorii și lezează încrederea acestora în sistem. Totodată, protecția consumatorilor, în echilibru cu protecția și dezvoltarea antreprenorilor, este un element indispensabil pentru promovarea unei concurențe sănătoase și a unei economii de piață funcționale și integre, precum și este unul din domeniile prioritare de armonizare la acquis-ul comunitar în contextul procesului de integrare europeană. Prin urmare, în această notă de politici ne propunem să evidențiem principalele probleme aferente cadrului de protecție a consumatorilor și soluțiile de politici care necesită a fi promovate în regim de urgență (următorii 1-2 ani). 

Cadrul de reglementare și instituțional al protecției consumatorilor

Protejarea consumatorilor reprezintă un element central în derularea politicilor la nivelul Uniunii Europene. Astfel, politica UE în domeniul consumatorilor (articolul 169 din Tratatul privind funcționarea UE - TFUE) urmărește să promoveze sănătatea, siguranța și interesele economice ale consumatorilor, precum și dreptul acestora la informare, la educație și de a se organiza pentru a-și proteja interesele. Articolul 12 din TFUE impune, de asemenea, ca protecția consumatorilor să fie luată în considerare la definirea altor politici ale UE . Totodată, conform capitolului 5, art. 38 din Acordul de Asociere cu UE, „Părțile cooperează pentru a asigura un nivel înalt de protecție a consumatorilor și pentru a se ajunge la compatibilitatea dintre sistemele lor de protecție a consumatorilor.”

În Republica Moldova, scopul politicii de protecție a consumatorilor este de a garanta drepturile consumatorilor în relațiile cu comercianții. Cadrul de reglementare și instituțional în domeniul protecției consumatorilor este determinat, în primul rând, de Legea nr.105/2003  privind protecția consumatorului, prin care Ministerul Economiei este instituit organul central de specialitate al administrației publice împuternicit cu funcția de elaborare și promovare a politicii de stat în domeniul protecției consumatorului, precum și sunt menționate organele centrale de specialitate ale administrației publice care sunt împuternicite cu funcții de protecție a consumatorilor in domeniul respectiv.

În general, mandatul de protecție a consumatorilor este dispersat în aria de responsabilitate a mai multor instituții, fapt ce induce ineficiență în soluționarea petițiilor consumatorilor și subminează încrederea acestora în sistem. Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor (ISSPNPC) este autoritatea administrativă care coordonează la nivel național controlul respectării legislației cu privire la protecția consumatorilor, având statut de punct de contact național. Totuși, aceasta nu dispune de competențe legale, instituționale și umane suficiente pentru a-și exercita mandatul în deplină măsură, din cauza fragmentării funcției de protecție a consumatorilor în rândul unui număr larg de instituții din domenii diferite și cu o comunicare inter-instituțională deficientă.

Continuarea aici.