Fiecare dintre acestea are specificul propriu, bazat pe motive diverse, participanți complet diferiți și o imensă „dispersare” pe harta geografică mondială.

Cu toate acestea, fiecare dintre aceste conflicte, ajuns la nivelul ostilităților deschise, amenință nu numai să se transforme într-o bătălie sângeroasă locală, ci și să devină un focar militar la nivel regional, dacă nu chiar mondial.

Egiptul împotriva Etiopiei

Origini și motive: Faptul că războiul dintre aceste țări este doar o chestiune de timp, a fost remarcat de mulți analiști cu un grad ridicat de încredere încă din urmă cu câțiva ani. De fapt, totul a început în anul 2011, odată cu începerea construcției unei structuri pe Nilul Albastru, care, ca de obicei în Africa, are un nume pompos și proporții cu adevărat grandioase - Marele Baraj al Renașterii din Etiopia (EPWD). A cui renaștere și a cui moarte? În orice caz, exact acest lucru se spune în Egipt, pentru care această „construcție a secolului” va însemna pierderea nu numai a unei cincimi din energia electrică generată de centrala hidroelectrică din Aswan, ci și a nu mai puțin de 40% din apa Nilului, care este extrem de importantă pentru agricultura locală, ce se află deja într-o stare deplorabilă. De fapt, 90% din umiditatea care dă viață acestei țări și, așadar, are unul dintre cele mai scăzute niveluri de aprovizionare cu apă din lume, se obține doar din Nil. Etiopia susține că, cu ajutorul „electrificării întregii țări”, peste o sută de milioane de oameni vor putea să scape în cele din urmă de sărăcie.

Teatrul și posibilul curs al ostilităților: Autoritățile de la Cairo și-au declarat, în mod repetat, disponibilitatea de a folosi forța, în cazul refuzului Etiopiei de a renunța la acest megaproiect, precum și disponibilitatea de a „lupta pentru apele Nilului până la ultima picătură de sânge”. Problema este că între cele două state divergente se află Sudanul, care nu zâmbește deloc la perspectiva de a deveni o arenă pentru bătălii terestre, sau cel puțin un teritoriu pentru ofensiva și retragerea armatelor inamice.

Egiptul vrea să-și câștige vecinii de partea sa, dar până acum nu a reușit acest lucru. Tocmai din cauza neutralității încăpățânate a sudanezilor, ar putea apărea probleme cu lansarea de rachete și atacuri de bombe asupra barajului renascentist, pe care autoritățile de la Cairo l-au amenințat deja de mai multe ori. Dacă Sudanul își va închide spațiul aerian pentru Forțele Aeriene egiptene (și cel mai probabil o va face), atunci un raid de lungă durată asupra Etiopiei prin Marea Roșie și Eritrea s-ar putea solda cu un eșec. Mai mult, o lovitură reușită asupra barajului, care va fi deja umplut (chiar dacă doar parțial), va duce la o catastrofă colosală nu numai pentru Etiopia, ci și pentru Sudan și Egipt. Pentru acesta din urmă, în primul rând, din cauză că apa eliberată din toate barajele de pe Nil va provoca cea mai puternică lovitură asupra țării.

Interesele Federației Ruse: Astfel de perspective nu sunt profitabile pentru autoritățile de la Moscova, după cum se spune, din nicio parte. Atât Egiptul, cât și Etiopia au fost întotdeauna piețe foarte promițătoare pentru furnizarea de armamente sovietice și rusești. Conducerea în această problemă aparține în prezent Egiptului, dar, cu toate acestea, autoritățile de la Addis Ababa încearcă să țină pasul, luând un curs pentru a construi rapid cooperarea cu Federația Rusă și nu numai în domeniul tehnico-militar, ci și în multe alte domenii.

De industrializarea și prosperitatea Etiopiei vor beneficia cu siguranță autoritățile din Federația Rusă - dar nu cu prețul foametei în Egipt. Cel mai neplăcut lucru este că, dacă va veni vorba despre o ciocnire militară, Federația Rusă va trebui să aleagă una dintre părți și va suferi, inevitabil, pierderi în pozițiile și interesele sale din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Oricum, cine are nevoie de un alt război în această regiune, unde se desfășoară deja lupte în Libia, Siria și alte locuri?

Turcia împotriva Greciei

Origini și motive: Cele două țări menționate mai sus fac parte, din păcate, dintre cele în care dușmănia durează de secole, dacă nu chiar de milenii. Dacă vorbim în mod special despre ceea ce se întâmplă astăzi, atunci motivul unei posibile coliziuni, desigur, este reprezentat de zăcămintele colosale de resurse energetice descoperite în apele disputate dintre insulele Cipru și Creta, precum și de intențiile statelor care sunt membre ale așa-numitului Forum al gazelor din Mediterana de Est, de a exploata combustibilul albastru și de a-l transportul ulterior atât în ​​Europa, cât și în Africa de Nord, fără participarea la aceste proiecte a autorităților de la Ankara. Toate acestea contravin în mod categoric politicii agresive și expansioniste, în spiritul neo-otomanismului, urmărite de actualul președinte al Turciei, Recep Erdogan, în încercările sale de a readuce țara la măreția și prestigiul ei. Iar interesele pur mercantile, în acest caz de miliarde de dolari, nu pot fi omise. În orice caz, potrivit lui Erdogan, „Turcia nu va face nicio concesie și va lua tot ce i se cuvine din Marea Mediterană, Marea Egee și Marea Neagră”.

Teatrul și posibilul curs al ostilităților: Locul în care Forțele Armate ale celor două țări se pot ciocni într-un război, cel mai probabil, poate să fie Ciprul, care este subiectul certurilor de lungă durată dintre ele, sau insulele din apropiere. În același timp, prima mișcare va fi făcută, probabil, de Ankara, fapt foarte bine înțeles la Atena. În consecință, duminică (30 august) s-a aflat despre transferul trupelor grecești pe insula Kastelorizo, pe care Turcia a declarat-o brusc „teritoriu disputat”.

Citiți continuarea pe Defenseromania.ro.