Jeffrey Sonnenfeld, profesor de management și decan asociat la Yale School of Management, împreună cu Steven Tian, director de cercetare la Institutului de Leadership din cadrul Universității Yale, au rezumat raportul lor într-un articol de opinie publicat pe 22 iulie în revista americană Foreign Policy, scrie Digi24.

„Multe dintre analizele, previziunile și proiecțiile economice rusești excesiv de optimiste care au proliferat în ultimele luni au în comun un defect metodologic crucial: aceste analize își extrag majoritatea, dacă nu toate dovezile care stau la baza lor, din comunicatele economice periodice ale guvernului rus însuși. Cifrele publicate de Kremlin au fost considerate de mult timp ca fiind în mare parte, dacă nu întotdeauna, credibile, dar există anumite probleme”, observă cei doi profesori.

În primul rând, comunicatele economice ale Kremlinului devin din ce în ce mai mult supraapreciate și incomplete, aruncând selectiv datele de măsurare nefavorabile. 

Guvernul rus a reținut progresiv un număr tot mai mare de statistici cheie care, înainte de război, erau actualizate lunar, inclusiv toate datele privind comerțul exterior. 

Printre acestea se numără: 

• statisticile referitoare la exporturi și importuri, în special cu Europa; 
• datele lunare privind producția de petrol și gaze; 
• cantitățile exportate de mărfuri; intrările și ieșirile de capital; 
• situațiile financiare ale marilor companii, care erau publicate în mod obligatoriu de către companiile însele; 
• datele privind baza monetară a băncii centrale; 
• datele privind investițiile străine directe; 
• datele privind împrumuturile și acordarea de împrumuturi; 
• precum și alte date legate de disponibilitatea creditelor. 

Chiar și Rosaviatsia, agenția federală rusă de transport aerian, a încetat brusc să publice date despre volumele de pasageri ale companiilor aeriene și ale aeroporturilor, se arată în raportul profesorilor de la Yale.

De când Kremlinul a încetat să mai publice cifre actualizate, limitând disponibilitatea datelor economice pe care cercetătorii să le utilizeze, multe previziuni economice excesiv de „roz” au extrapolat în mod irațional datele economice publicate în primele zile ale invaziei ruse, când sancțiunile și retragerea mediului de afaceri nu își făcuseră pe deplin efectul. 

Chiar și acele statistici favorabile care au fost publicate sunt îndoielnice, având în vedere presiunea politică pe care Kremlinul a exercitat-o pentru a corupe integritatea statistică.

Analiza realizată de echipa de experți coordonată de Jeffrey Sonnenfeld și Steven Tian, care măsoară activitatea economică actuală a Rusiei la cinci luni de la invazie, indică nouă mituri larg răspândite, dar înșelătoare, despre presupusa reziliență economică a Rusiei.

Mitul 1: Rusia își poate redirecționa exporturile de gaze și le poate vinde în Asia în locul Europei

Acesta este unul dintre subiectele de discuție preferate și cele mai înșelătoare ale lui Putin, dublând un pivot mult-hulit spre est. 

Dar gazele naturale nu sunt un export fungibil pentru Rusia. Mai puțin de 10% din capacitatea de gaz a Rusiei este reprezentată de gaz natural lichefiat (GNL), astfel încât exporturile de gaz rusesc rămân dependente de un sistem de conducte fixe care transportă gaz. 

Majoritatea conductelor rusești se îndreaptă spre Europa. Aceste conducte, care își au originea în vestul Rusiei, nu pot fi conectate la o rețea separată de conducte în curs de formare care leagă Siberia de Est de Asia și care conține doar 10% din capacitatea rețelei europene de conducte. 

Într-adevăr, cele 16,5 miliarde de metri cubi de gaze exportate de Rusia către China anul trecut au reprezentat mai puțin de 10 la sută din cele 170 de miliarde de metri cubi de gaze naturale trimise de Rusia către Europa.

Proiectele de gazoducte asiatice planificate de mult timp și aflate în prezent în construcție sunt încă la ani distanță de a deveni operaționale, cu atât mai puțin noile proiecte inițiate în grabă, iar finanțarea acestor proiecte costisitoare de gazoducte pune, de asemenea, în prezent Rusia într-un dezavantaj semnificativ.

În general, Rusia are nevoie de piețele mondiale mult mai mult decât are nevoie lumea de livrările rusești. 

Europa a primit 83% din exporturile de gaze rusești, dar a atras doar 46% din propria aprovizionare din Rusia în 2021. 

Cu o conectivitate limitată a conductelor către Asia, mai mult gaz rusesc rămâne în pământ. Desigur, datele publicate de compania energetică de stat rusă Gazprom arată că producția a scăzut deja luna aceasta cu peste 35% față de anul trecut. 

Pentru tot șantajul energetic pe care Putin îl exercită asupra Europei, el face acest lucru cu un cost financiar semnificativ pentru propriile sale vistierii.

Mitul 2: Deoarece petrolul este mai fungibil decât gazul, Putin poate pur și simplu să vândă mai mult în Asia

Exporturile rusești de petrol reflectă acum și influența economică și geopolitică redusă a lui Putin. Recunoscând că Rusia nu are unde să se îndrepte și ținând cont că au mai multe opțiuni de cumpărare decât câți clienți are Rusia la dispoziție, China și India susțin o reducere fără precedent de aproximativ 35 de dolari la achizițiile de petrol din Urali, chiar dacă diferența istorică nu a depășit niciodată 5 dolari – nici chiar în timpul crizei din Crimeea din 2014. 

Mai mult, petrolierelor rusești le ia în medie 35 de zile pentru a ajunge în Asia de Est, față de două până la șapte zile pentru a ajunge în Europa, motiv pentru care, istoric, doar 39% din petrolul rusesc a mers în Asia față de 53% cât era destinat Europei.  

Această presiune este resimțită puternic de Rusia, deoarece rămâne un producător cu costuri relativ ridicate în comparație cu ceilalți mari producători de petrol.

Industria rusă de exploatare a petrolului a fost, de asemenea, dependentă mult timp de tehnologia occidentală, care, combinată cu pierderea fostei piețe primare a Rusiei, și cu puterea economică redusă a Rusiei, a determinat chiar și Ministerul rus al Energiei să își revizuiască în mod negativ previziunile privind producția de petrol pe termen lung. 

Nu există nicio îndoială că, după cum au prezis mulți experți în energie, Rusia își pierde statutul de superputere energetică, cu o deteriorare irevocabilă a poziționării sale economice strategice ca fost furnizor de încredere. 

Mitul 3: Rusia compensează pierderea afacerilor și importurilor occidentale prin înlocuirea acestora cu importuri din Asia

Importurile joacă un rol important în economia internă a Rusiei, constând în aproximativ 20 la sută din PIB-ul Rusiei și, în ciuda iluziilor agresive ale lui Putin privind autosuficiența totală, țara are nevoie de inputuri, piese și tehnologie esențiale de la partenerii comerciali ezitanți. 

În ciuda existenței unor „scurgeri persistente“ de pe lanțurile de aprovizionare, importurile rusești s-au prăbușit cu peste 50% în ultimele luni. 

China nu a intrat pe piața rusă în măsura în care mulți s-au temut. De fapt, conform celor mai recente comunicate lunare de la Administrația Generală a Vămilor Chineze, exporturile chineze către Rusia au scăzut cu peste 50% de la începutul anului până în aprilie, scăzând de la peste 8,1 miliarde de dolari lunar la 3,8 miliarde de dolari.

Având în vedere că Beijingul exportă de șapte ori mai mult în Statele Unite decât Rusia, se pare că și companiile chineze sunt mai preocupate de încălcarea sancțiunilor americane decât de pierderea pozițiilor marginale pe piața rusă, ceea ce reflectă mâna slabă a Rusiei în raport cu partenerii săi comerciali la nivel mondial.

Mitul 4: Consumul intern rusesc și sănătatea consumatorilor rămân puternice

Unele dintre sectoarele cele mai dependente de lanțurile internaționale de aprovizionare au fost afectate de o inflație debilitantă în jur de 40-60%, cu volume de vânzări extrem de scăzute. De exemplu, vânzările de mașini din străinătate în Rusia au scăzut cu o medie de 95%.

Pe fondul penuriei de aprovizionare, a prețurilor în creștere și a scăderii optimismului consumatorilor, nu este deloc surprinzător faptul că Indicele Directorilor de Achiziții Ruși, care surprinde modul în care managerii de achiziții privesc economia, a scăzut, în special pentru noile comenzi, alături de scăderea cheltuielilor de consum și a vânzărilor cu amănuntul cu aproximativ 20% de la an la an. 

Alte lecturări ale datelor de înaltă frecvență, cum ar fi vânzările de comerț electronic în cadrul Yandex, întăresc imaginea scăderilor abrupte ale cheltuielilor consumatorilor, indiferent de ceea ce spune Kremlinul.

Mitul 5: Întreprinderile globale nu s-au retras cu adevărat din Rusia, iar fuga afacerilor, a capitalului și a talentelor din Rusia este supraestimată

Afacerile globale reprezintă aproximativ 12% din forța de muncă a Rusiei (5 milioane de muncitori) și, ca urmare a retragerii multinaționalelor, peste 1.000 de companii care reprezentau aproximativ 40% din PIB-ul Rusiei, și-au redus operațiunile în țară, inversând astfel valoarea investițiilor străine din ultimele trei decenii și susținând fuga simultană fără precedent de capital și talent într-un exod în masă de 500.000 de persoane, dintre care mulți sunt exact muncitorii cu înaltă educație și calificare tehnică pe care Rusia nu își permite să-i piardă. 

Chiar și primarul Moscovei a recunoscut o pierdere masivă de locuri de muncă, pe măsură ce companiile străine se retrag complet de pe piața rusă.

Mitul 6: Putin are un excedent bugetar datorită prețurilor ridicate la energie 

Rusia este, de fapt, pe cale să înregistreze un deficit bugetar în acest an echivalent cu 2% din PIB, potrivit propriului său ministru de finanțe – unul dintre singurele cazuri în care bugetul a fost deficitar în ultimii ani, în ciuda prețurilor ridicate la energie – din cauza cheltuielilor nesustenabile ale lui Putin.

Pe lângă creșterile dramatice ale cheltuielilor militare, liderul de la Kremlin recurge la o intervenție fiscală și monetară ineficientă, dramatică, inclusiv folosind o serie de proiecte preferate ale Kremlinului pentru a dubla alimentarea cu monedă a Rusiei de la începutul invaziei. 

Cheltuielile nesăbuite ale lui Putin pun în mod clar sub presiune finanțele Kremlinului.

Mitul 7: Putin are sute de miliarde de dolari în fonduri pentru zile negre, astfel încât este puțin probabil ca finanțele Kremlinului să fie puse la încercare în curând

Cea mai evidentă provocare cu care se confruntă fondurile pentru zile negre ale lui Putin este faptul că din rezervele sale valutare de aproximativ 600 de miliarde de dolari, acumulate din veniturile de ani de zile din petrol și gaze, 300 de miliarde de dolari sunt înghețate și nu sunt la îndemâna Kremlinului, țările aliate din Europa, SUA și Japonia restricționând accesul la bani. 

Au existat unele apeluri de confiscare a acestor 300 de miliarde de dolari pentru a finanța reconstrucția Ucrainei. 

Rezervele valutare rămase ale lui Putin scad într-un ritm alarmant. De pe 24 februarie ,data la care a început invazia în Ucraina, au scăzut cu aproximativ 75 de miliarde de dolari.

Criticii subliniază că rezervele oficiale de schimb valutar ale băncii centrale ruse, din punct de vedere tehnic, pot scădea doar din cauza sancțiunilor internaționale impuse băncii centrale și sugerează că instituțiile financiare nesancționate, precum Gazprombank, ar putea încă acumula astfel de rezerve în locul băncii centrale. 

Deși acest lucru poate fi adevărat din punct de vedere tehnic, nu există nicio dovadă care să sugereze că Gazprombank acumulează, de fapt, rezerve, având în vedere presiunea considerabilă asupra propriului său portofoliu de credite.

În plus, deși Ministerul de Finanțe plănuise să reinstaureze o regulă bugetară rusă de lungă durată, conform căreia surplusul de venituri din vânzările de petrol și gaze ar trebui canalizat către fondul suveran, Vladimir Putin a anulat această propunere, precum și liniile directoare însoțitoare care direcționează cum și unde poate fi cheltuit Fondul național de investiții. 

Fondul poate fi cheltuit, deoarece ministrul de Finanțe Anton Siluanov a propus ideea de a retrage fonduri din Fondul Național, echivalente cu o treime din întregul fond pentru a plăti acest deficit în acest an. 

Dacă Rusia are un deficit bugetar care necesită retragerea a unei treimi din fondul său suveran, atunci când veniturile din petrol și gaze sunt încă relativ puternice, toate semnele indică faptul că regimul de la Kremlin ar putea rămâne fără bani mult mai repede decât se apreciază în mod convențional.

Mitul 8: Rubla este cea mai performantă monedă din lume în acest an

Unul dintre punctele de discuție de propagandă preferate ale lui Putin, aprecierea rublei, este o reflectare artificială a controlului fără precedent al capitalului. 

Restricțiile fac imposibil pentru orice rus să cumpere în mod legal dolari sau chiar să acceseze majoritatea depozitelor în dolari, în timp ce se umflă artificial cererea prin achiziții forțate de către marii exportatori. 

Cursul de schimb oficial este, oricum, înșelător, întrucât rubla se tranzacționează, fără a fi surprinzător, la volume dramatic diminuate față de perioada de dinainte de invazie. 

Potrivit multor relatări, o mare parte din aceste tranzacții au migrat către piețele negre, neoficiale ale rublei. 

Chiar și Banca Rusiei a recunoscut că cursul de schimb este mai degrabă o reflectare a politicilor guvernamentale și o expresie directă a balanței comerciale a țării, și nu a piețelor libere pe care se tranzacționează lichidități valutare.  

Mitul 9: Implementarea sancțiunilor și retragerea companiilor străine de pe piața rusă de afaceri sunt acum în mare măsură realizate și nu mai este nevoie de presiune economică 

Economia Rusiei a fost grav afectată, dar plecarea companiilor și sancțiunile aplicate împotriva Rusiei sunt incomplete. 

Chiar și cu deteriorarea poziționării exporturilor Rusiei, aceasta continuă să atragă prea multe venituri din petrol și gaze, din excluderea sancțiunilor, care susțin cheltuielile interne extravagante ale lui Putin și ascund slăbiciunile economice structurale. 

Școala de Economie de la Kiev și Grupul de lucru internațional Yermak-McFaul au deschis calea în propunerea unor măsuri de sancțiuni suplimentare în cadrul sancțiunilor individuale, al sancțiunilor energetice și al sancțiunilor financiare, conduse de fostul ambasador al SUA în Rusia Michael McFaul și de experții Tymofiy Mylovanov, Nataliia Shapoval și Andriy Boytsun. Privind în viitor, nu există nicio cale de ieșire din uitarea economică pentru Rusia atâta timp cât țările aliate rămân unite în menținerea și creșterea presiunii sancțiunilor împotriva Rusiei.

Titlurile de presă care susțin că economia Rusiei și-a revenit pur și simplu nu sunt reale. Realitatea, după orice măsurătoare și la orice nivel, este că economia rusă se clatină, iar acum nu este momentul să se pună frână.