Potrivit sursei, factorul decisiv rămâne timpul. Guvernul american începe să livreze mijloacele militare finanțate prin măsura de 61 de miliarde de dolari care tocmai a fost aprobată de Congres. Potrivit consilierului american pentru securitate, Jake Sullivan, acestea ar trebui să permită armatei lui Volodimir Zelenski să reziste până la sfârșitul anului 2024.

Dar veștile care vin de pe front par să pună la îndoială securitatea americană. Mai ales acum, când generalul ucrainean Vadim Skibitskyia declarat pentru TheEconomist: „Nu există nicio modalitate de a câștiga războiul pe câmpul de luptă. Conflictul se poate încheia doar cu tratate”. O frază care a mutat, așa cum s-a întâmplat ciclic în ultimii doi ani, accentul pe posibilitatea unei negocieri cu Vladimir Putin, cu atât mai mult cu cât pe 15 și 16 iunie este programată „Conferința la nivel înalt pentru pace”, organizată în orașul elvețian Lucerna de către președinta Confederației Elvețiene, Viola Amherd.

Diplomațiile occidentale lucrează de luni de zile la acest eveniment, în strânsă coordonare cu Kievul. Președintele Amherd a invitat aproximativ 160 de țări: practic întreaga lume, cu excepția Rusiei.

Ideea este de a aduna un consens cât mai larg posibil asupra unei scheme de la care să pornească negocierile, implicând și China. Până acum, Xi Jinping a produs în contextul răboiului din Ucraina doar cuvinte pentru pace. De luni de zile, americanii încearcă să îl scoată la lumină, să îl convingă să facă presiuni asupra lui Putin.

Prin urmare, atitudinea lui Xi Jinping rămâne crucială. Însă, cu câteva săptămâni înainte de conferință, semnele sunt contradictorii. La 16 aprilie, cancelarul german Olaf Scholz, aflat în vizită la Beijing, a scris pe X (fostul Twitter) că Xi Jinping „a fost de acord să promoveze conferința la nivel înalt din Elveția”.

Până astăzi, însă, nu se știe încă dacă chinezii vor fi prezenți la Lucerna. Xi Jinping pusese condiția ca și rușii să fie admiși.

Subiectul se va afla în centrul summitului dintre președintele francez Emmanuel Macron, numărul unu al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și Xi însuși, prevăzut să aibă loc luni la Paris. În acest moment, ipoteza cea mai citată este că liderul chinez va trimite în Elveția o delegație diplomatică de rang inferior.

Dar calea spre negociere este obstrucționată de o problemă politică pe care partea occidentală nu a rezolvat-o încă, deși o discută încă de la începutul războiului. Toată lumea este de acord asupra unui aspect: Putin este un interlocutor nesigur, care nu va accepta să negocieze decât atunci când va fi forțat să o facă de răsturnările militare pe teren. Dar acum scenariul ar putea fi diferit: ce să facem dacă armata rusă, așa cum spune generalul ucrainean Skibitski, nu poate fi învinsă?

Întrebarea îi divizează pe aliații lui Zelenski. Casa Albă crede, nu de azi în adevăr, că armata ucraineană ar trebui pusă în situația de a rezista cât mai mult posibil. Deci mai multe arme, mai multă pregătire, mai multe informații. Și cu cea mai mare urgență. Conflictul trebuie însă să rămână local și nu trebuie să implice soldați americani.

Strategia este împărtășită de Germania și de multe țări europene, inclusiv de Italia. La Pentagon, ca și la cartierul general al NATO de la Bruxelles, se imaginează că nu va exista nicio șansă de negociere în viitorul apropiat.

Strategia americană este considerată insuficientă de un grup mare de țări. Și, din nou, nu începând de acum. Trebuie să ne întoarcem la summitul NATO din 23 martie 2022, adică la o lună după invazia din Ucraina. Cu această ocazie, Polonia, Letonia, Estonia și Lituania, dar și Marea Britanie și Norvegia, au cerut să-i transmită lui Putin un semnal ambiguu: Alianța Atlantică nu exclude intervenția în caz de urgență.

La acea vreme, se temea că Moscova ar putea folosi arme nucleare tactice. Astăzi, pericolul este străpungerea apărării de către ruși. Ieșirea lui Macron merge în această direcție: suntem gata să ne trimitem soldații, nu vom aștepta ca trupele rusești să pătrundă în Ucraina.

Președintele francez, prin urmare, nu este atât de izolat pe cât pare. Teorema sa face parte dintr-un repertoriu clasic: încercați să deschideți negocierile, implicați-i pe chinezi și puneți arma pe masă. Deocamdată, cele două strategii, cea americană și cea franco-poloneză, au coexistat. Dar, în cazul unei înfrângeri ucrainene, ar veni momentul celei mai dificile alegeri: să se ajungă la o înțelegere, chiar să se predea, sau să se extindă confruntarea. O răscruce pe care Biden încearcă să o evite pe toate căile.