În acest sens, unii analiști se tem de repercusiunile asupra securității blocului UE, în condițiile în care conflictul de la ușa acestuia ar putea „dura ani de zile”, potrivit avertismentelor NATO, iar aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei se află în prezent sub control rusesc. La fel și în Republica Moldova, un vast teritoriu este controlat inclusiv prin puterea armelor, banilor, propagandei de un guvern-marionetă al  Federației Ruse.

Potrivit politologului Hendrik Vos de la Universitatea Belgiană din Gent, „este foarte greu să ne imaginăm o extindere (UE) în timp ce Ucraina este în război. Înainte de a începe negocierile de aderare, va trebui să existe o formă de soluționare a conflictului.”

„Dacă Ucraina s-ar alătura UE fără a fi și membră a NATO, atunci riscul unui război viitor între Rusia și UE ar crește considerabil'', avertizează la rândul său istoricul olandez, Luuk van Middelaar. Statele care au fost membre ale Pactului de la Varșovia au aderat mai întâi la NATO și ulterior la UE, iar Finlanda și Suedia doresc să devină acum membre ale NATO tocmai pentru a beneficia de clauza apărării colective a acestei organizații.

Totodată, o nouă extindere a UE către Est ar putea conduce și la ''un alt echilibru al puterilor'' în cadrul UE, și anume pentru țări precum Franța, Germania sau Italia ar deveni mai dificil să-și impună în interiorul blocului comunitar abordările în chestiuni precum mediul sau statul de drept. Așa cum arată exemplele Poloniei și Ungariei, preocupările în cauză pot fi văzute foarte diferit în estul și în vestul Europei, remarcă Hendrik Vos.

Potrivit surselor citate, pe de altă parte, acceptarea candidaturilor Ucrainei și Republicii Moldova ar putea oferi un nou elan, dorit mai ales de Germania, aderării țărilor Balcanilor de Vest, blocate de ani în anticamera UE sau care nici măcar nu au primit statutul de candidat.

Luuk van Middelaar consideră că în lipsa unei schimbări instituționale care ar elimina „regula unanimității în adoptarea deciziilor de politică externă survine riscul paraliziei unei Uniuni Europene ce și-ar dori să-și afirme rolul geopolitic pe scena mondială.

„Este dezolant să constatăm că prea de multe ori Uniunea rămâne tăcută, pentru că nu a reușit să găsească o poziție care să întrunească unanimitatea'', și-a justificat marți președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, mesajul ca decizii de politică externă obligatorii pentru toate statele membre la nivel european să poată fi luate doar cu o majoritate calificată, adică 15 din cele 27 de state membre și care să însumeze cel puțin 65% din populația UE.