„La noi, sfera publică se concentrase în jurul monumentului lui Ștefan cel Mare. Acolo se aduna lumea și discuta despre evenimentele de peste Prut. Lumea înțelegea că e nevoie de o schimbare, că regimul comunist, care era și aici, în Basarabia, trebuie să cadă. Îmi amintesc, că atunci când în România în timpul Revoluției a început să se tragă, tinerii au mers să doneze sânge pentru cei care au fost răniți în timpul evenimentelor din decembrie 1989 de peste Prut. A fost o mobilizare extraordinară a populației. A fost și un marș extraordinar cu lumânări în fața Catedralei, lumea era îngenuncheată. A fost un moment absolut emoționant”, își amintește istoricul Virgil Pâslariuc.

Virgil Pâslariuc, care a mers să studieze la Iași, în 1991, la doi ani de la Revoluție, povestește că totuși schimbările nu s-au făcut peste noapte.

„Transformările nu se fac atât de ușor, chiar și la nivelul cotidianului. De exemplu, noi foloseam în studenție încă produsele din perioada comunistă, căminele erau sumbre și în „spiritul lui Ceașcă”, așa cum spuneau studenții. Apropo, caracterul violent al Revoluției din România a influențat puternic evenimentele post-revoluționare, apariția primelor partide de opoziție, partidele istorice. Primele manifestații a acestor partide a fost dispersate, pentru că Iliescu încerca să pună mâna pe toată puterea și să folosească și mijloacele lui Ceaușescu(…) România era în fierbere. Mediul academic în care mă aflam eu, era profund radicalizat, anticomunist. Schimbările, grevele erau la ordinea zilei. Era o democratizare a societății, dacă ceva nu convenea, se făcea grevă. Mulți dintre colegi îmi vorbeau despre acea schimbare care s-a produs și despre ura populară împotriva regimului(…) Îmi spuneau colegii de la Iași, că prindeau televiziunea Moldovei și majoritatea informației o obțineau de la Chișinău, pentru că televiziunea din România emitea doar două ore”, a povestit istoricul.