O echipă de tineri din România documentează istoriile muncitorilor sezonieri, care de multe ori cred că răul din străinătate e mai bun decât cel de acasă. Harvesting Solidarity este un proiect al unor tineri din România care documentează istoriile mai multor muncitori sezonieri din Germania, Marea Britanie, Spania. Unul dintre autorii proiectului, George Matu, spune că a decis să readucă în atenția publică problema muncitorilor sezonieri, amplificată de pandemia COVID-19.

„Vedeam deja în mass-media, când venise pandemia vedeam imagini despre oameni care deciseseră să călătorească, granițele s-au deschis pentru muncitorii sezonieri. Dar imediat după ce s-au deschis aceste granițe măsurile de prevenție nu erau respectate în raport cu acești muncitori. Vedeam că nu li se asigurau condiții de transport, condiții necesare pentru a locui, observam că în loc să stea câte 2-3 persoane în cameră, vedeam oameni care trăiau în aglomerații. De acolo a venit ideea noastră: nu putem să facem prea multe lucruri pentru ei, măcar putem să tragem un semnal de alarmă”, spune George Matu.

Principala problemă este că muncitorii sezonieri pleacă la muncă fără a avea un contract de muncă, și o fac mai des în baza unor relații de încredere, ne spune Iris Șerban, care a documentat și ea istoriile unor români plecați la muncă peste hotare.

„Plecarea la muncă în străinătate funcționează de cele mai multe ori pe rețele de încredere: am încredere într-o rudă sau încredere într-un prieten, care știe cam cum e acolo, cum vor fi condițiile în care locuiesc. Contează și felul în care se face plata: fie pe oră, fie „la lădiță”. Atunci când pleci știi că urmează să primești 9 sau zece 10 pe oră sau „pe lădiță”. A primi bani pe oră înseamnă că indiferent cât strângi, și vorbim aici în special despre munca în agricultură,  tu vei primi un anumit salariu la final de zi sau de lună. Dacă ești plătit la lădiță, fructele pe care le culegi trebuie să fie în anume fel ca să nu fie respinse la final. Cineva ne-a  zis: „Atât cât poți să tragi, atât câștigi”. Este o muncă foarte grea”, povestește Iris Șerban.

Pe lângă necunoscutul care-i așteaptă la muncile sezoniere, există și drama provocată de ruptura de familie.

„Mamele se confruntă cu acest dor de acasă, este complicat pentru că este fragmentată familia. Din cele 16 interviuri, majoritatea persoanelor decid să renunțe la munca sezonieră din cauza dificultăților de a gestiona relația de acasă. Fie că vorbim despre bărbați sau femei care pleacă în străinătate este foarte greu să stea despărțiți 3 luni, 6 luni sau mai mult. Asta implică rupturi în cadrul familiei. Sunt persoane care ne spun că, ei fiind în străinătate, copiii lor au rămas corigenți, nu mai mergeau la școală. Ce poți face tu de la distanță?! Această ruptură temporară e un fel de dezrădăcinare temporară de familie și de casă”, spune Iris Șerban.