Este vorba de o suprafață acoperită de ghețuri care se întinde în opt țări și care alimentează 10 din cele mai mari fluvii din lume, între care Gangele, Brahmaputra, Fluviul Galben, Mekong și Indusul. Aceste ape susțin viața a peste 1,6 miliarde de oameni – cărora le asigură apă de băut, favorizează agricultura, sunt folosite pentru obținerea de electricitate și ca sursă de hrană. Conform celor mai recente cercetări, un sfert din ghețurile de aici s-au topit începând din 1970.

Iar luna aceasta, într-un raport special privind criosfera realizat de Intergovernmental Panel on Climate Change, climatologii vor avertiza că două treimi din ghețarii care mai există în această regiune ar putea dispărea până la sfârșitul secolului. Unul din piscurile care vor fi afectate este Khawa Karpo, din lanțul muntos Meili, care ajunge la 6.740 de metri deasupra nivelului mării. Comunitățile tibetane locale cred că escaladarea acestui vârf este un act de sacrilegiu și ar duce la plecarea zeității cu același nume.

După mai multe încercări eșuate ale unor alpiniști de a cuceri piscul – cea mai cunoscută a fost cea a unei echipe internaționale formate din 17 atleți care au murit cu toții într-o avalanșă în timpul ascensiunii, la 3 ianuarie 1991 – autoritățile de la Beijing au adoptat o lege care interzice escalada în zonă.

Însă Khawa Karpo este acum amenințat de topierea zăpezilor, care s-au restrâns mult în ultima vreme. Sătenii dau vina pe comportamentul uman lipsit de respect, inclusiv neadecvarea rugăciunilor, creșterea lăcomiei materiale și amplificarea poluării din cauza turismului. De teama de a nu trezi furia zeității lor, localnicii au început să nu mai ardă carne, să nu mai mănânce usturoi sau ceapă, să nu-și mai calce jurămintele și nici să nu se mai certe. Dar ghețarul Mingyong, care se află la poalele vârfului Khawa Karpo și este unul din ghețarii care se topesc cel mai accelerat în lume, va dispărea aproape inevitabil, susțin glaciologii.