În anul 1640, cărturarul Vasile Lupu, ajuns domnitor al Moldovei, a fondat un colegiu la Mănăstirea „Trei Ierarhi”, propria lui ctitorie, în care se studia în limba latina.

În 1714 se înființa Academia Domnească din Iași. Este de remarcat că în perioada economică dificilă a domniilor fanariote, științele și studiile înalte continuă să progreseze în Moldova, limba română începând să fie din ce în ce mai folosită. Peste mai puțin de jumătate de secol, între anii 1753 – 1756, în timpul domniei lui Matei Ghica, la Școala Domnească grecească a început predarea filosofiei, ca și în instituțiile de învățământ superior apusene, numite Facultas Artium. Elevii școlii ieșene au devenit, astfel, studenți și pe lângă limbi străine, religie, aritmetică, au fost inițiați în filosofie, logică, psihologie. In acest fel, Școala Domnească ajunge la etalon universitar, permițând apariția Universității Iașilor. Tot atunci a apărut și primul abecedar în românește care se numea Bucvar.

Academia Mihăileană a fost prima instituție de învățământ superior din Moldova. A fost înființată la Iași de domnitorul Mihail Sturdza, cu ajutorul lui Gheorghe Asachi și a mai multor oameni de cultură ai vremii. Inaugurarea sa a avut loc la 16 iunie 1835. Este prima instituție de învățământ superior modernă din Moldova (1835 – 1847). Aici erau susținute cursuri de istorie, filosofie, drept, teologie, chimie, matematică, inginerie, agronomie, arhitectură. Este precursoare a Universității din Iași și a Colegiului Național și a pregătit o întreagă pleiadă de intelectuali pe care ii regasim mai târziu în rândurile pașoptiștilor și ai luptătorilor pentru Unire.

Pe 16 iunie 1835, Academia Domnească (numită și Școala sau Academia Vasiliană) a fost mutată intr-o locație nouă și a fost numită Academia Mihăileană.

La început, cursurile erau de 4 clase (2 inferioare și 2 superioare), dar cu timpul au ajuns la 7 clase. În cursul superior se predau, la început, filosofia și dreptul, iar mai apoi s-au înființat catedre pentru toate ramurile științifice (istorie, chimie, matematică, arhitectură, etc.).

Printre profesorii care au predat aici s-au aflat personalități de prim-rang ale culturii românești: Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad, Eftimie Murgu, Damaschin Bojinca, Cristian Flechtenmacher, C. Maisonable, Petre Câmpianu, Nicolae Docan, Simion Bărnuțiu, Petre Suciu, Teodor Veisa etc.

Profesori, asistenți ai Academiei Mihăilene Iași
În foto, rând 2 de jos stânga. OCTAV BANCILA, SEVER MURESAN, GRIGORE POPOVICI, C.D. STAHI., STEFAN DIMITRESCU cu studentul și apoi Asistentul sau pictorul IOAN BALAU (primul din dreapta jos). Sursa: Arnautu Constantin – în Iași.

Procesul de învățământ al Academiei Mihăilene s-a organizat pe trei trepte: începător, gimnazial și academic. In cadrul invățământului gimnazial, a fost introdusă, incă din anul 1832, disciplina „Cunoașterea practică a Codului Civil”. Nivelul academic era reprezentat de trei facultăți (Facultatea Juridică, Facultatea Filosofică și Facultatea Teologică).

În Regulamentul școlilor publice din 1835 se găsește prima atestare a organizării studiilor juridice superioare din Moldova sub forma unei facultăți, numită Facultatea Juridică. Aceasta avea o durată de trei ani. Numai absolvenții Facultății Filosofice puteau deveni studenți ai Facultății Juridice. În cadrul facultății se predau: Dreptul Natural, Dreptul public, Dreptul Roman, Dreptul civil, Dreptul criminal, Procedura civilă și criminală, Dreptul comercial și cambial, Statistica, Stiințe politice etc.

In 1847, Mihail Kogalniceanu deschidea cursul său de istorie națională, dar, datorită abordării naționaliste, a fost oprit sa mai continue, iar Academia a fost transformată intr-o școală inferioară de limbă franceză. Cu toate acestea, din Academia Mihaileană s-a dezvoltat mai târziu, viitoarea Universitate din Iași.

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași a fost inaugurată la 26 octombrie 1860. Universitatea poartă numele Domnitorului căruia i se datorează acest act fundamental de cultură românească: Alexandru Ioan Cuza. Universitatea a cuprins la început doar trei facultăți: Facultatea de Filosofie, Drept și Teologie. Ca urmare a legii învățământului din 1864, Universitatea s-a reorganizat în patru facultăți: Facultatea de Litere și Filosofie, Facultatea de Științe fizice, matematice și naturale, Facultatea de Drept și Facultatea de Medicină, inaugurată abia în 1879. După numai câțiva ani de funcționare, Facultatea de Teologie a fost desființată din cauza numărului mic de studenți. Stimulată de o nouă lege în 1898, Universitatea din Iași a reușit să-și diversifice profilul, să-și mărească numărul de secții si departamente, materii predate și activități științifice. În acea perioadă s-a remarcat o dezvoltare spectaculoasă a Facultății de Științe: în 1892 au luat ființă catedrele de Chimie Organică și Chimie Anorganică cărora li s-a alăturat, în 1906, Chimia Agricolă. În cadrul aceleiași Facultăți, un mare succes a fost crearea Școlii de Electricitate, în 1910. După începuturile ei modeste din 1879, Facultatea de Medicină a dobândit, în 1889, o organizare și un profil care să permită formarea specialiștilor cu o înaltă calificare profesională capabilă să răspundă exigențelor sociale ale acelor timpuri.

Prof. univ. dr. Ion Strat – Economist, primul rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” (1860-1861)

Universitatea din Iași a format savanți de prestigiu, printre care se numără Grigore Cobălcescu, Petru Poni, Alexandru Philippide, Alexandru D. Xenopol, Dragomir Hurmuzescu, Alexandru Miller, Octav Mayer, Gheorghe Brătianu, Grigore T. Popa, Marin Sorescu, Gheorghe Platon, Alexandru Zub și alții.

Autor: Domnica Roșca

Sursa: Rador.ro