De la amenințări în lanț...

Autoritățile Republicii Moldova de mult nu mai reacționează la astfel de mesaje. Păcat, uneori ar fi trebuit s-o facă, în special, atunci când există posibilități pentru a arăta opiniei publice cât de găunoase sunt argumentele oficialilor ruși, care se prefac că nu-și văd bârnele din ambii ochi. În primul rând, blocarea celor două site-uri de către SIS a avut loc pe motiv că publicau informații ce incită la ură și război, nicidecum pentru că utilizau limba rusă. În al doilea rând, nereacționând, autoritățile moldovene au pierdut un prilej excelent pentru a le reaminti oficialilor ruși și, în general, opiniei publice că doar n 2022, în Federația Rusă, au fost blocate zeci de mii de surse online, majoritatea absolută utilizând limba rusă. La acele surse aveau acces și cetățenii Republicii Moldova, care regretă mult că nu se pot informa din surse alternative, mai cu seamă că autoritățile rusești insistă că Moldova ar face parte din Russkii Mir, sau nu?. De exemplu, doar timp de o săptămână, în perioada 5-11 decembrie 2022, au fost blocate peste 14 mii de surse! Cu certitudine, foarte mulți cetățeni moldoveni sunt nemulțumiți că nu mai au acces la sursele online din Rusia, care condamnă agresiunea împotriva Ucrainei și, în general, nu sunt de acord cu politicile promovate de regimul dictatorial putinist.

Este de remarcat că blocarea surselor online în Rusia nu au loc doar pentru că ar exprima dezacordul față de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, numită operațiune militară specială, ci și din alte considerente. Astfel, în aprilie 2021, pe fundalul protestelor în sprijinul politicianului de opoziție Alexei Navalnîi, au fost blocate peste 18 mii de site-uri. Dezvăluirile lui Navalnîi despre corupția la nivel înalt din Rusia, cu implicarea prietenilor președintelui Putin și a ministrului de Externe Serghei Lavrov, se bucurau de un foarte mare interes din partea cetățenilor Rusiei și din întreaga lume. De aceea, Navalnîi a fost condamnat la ani grei de pușcărie, fără să se demonstreze că ar fi adus prejudicii cuiva, cu excepția corupților menționați. Evident, pe autoritățile rusești nu i-a deranjat deloc încălcarea drepturilor constituționale ale cetățenilor ruși, inclusiv a drepturilor privind accesul la informație. În schimb, MAER a reacționat imediat la reținerea lui Igor Dodon, în mai 2022, care recunoștea în fața unuia dintre patronii săi autohtoni că primea lunar câte 600-700 mii de dolari de la GAZPROM pentru întreținerea Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM).

... la arme cu reacții în lanț...

La amenințările în lanț ale MAER se adăugă și cele ale deputaților Dumei de Stat a Federației Ruse. Cea mai recentă amenințare s-a referit la sorta Republicii Moldova, dacă aceasta s-ar angaja să adere la NATO. Președintele comitetului Dumei de Stat pentru CSI, Leonid Kalașnikov, avertizează: Moldova se va autodistruge ca stat dacă va adera la NATO, invocând existența Transnistriei și a Găgăuziei. Colega acestuia, vicepreședintele comitetului pentru relații externe, Svetlana Juravleva, se lamentează că Moldova ne-a întristat în ultima vreme cu o serie de decizii, dar și amenință – MAER știe cum să reacționeze în astfel de cazuri.

Iarăși, păcat că autoritățile Republicii Moldova nu reacționează la declarațiile deochiate și amenințările demnitarilor ruși, deși uneori lipsa reacției poate fi un argument forte. De exemplu, autoritățile moldovene nu au reacționat la declarațiile președintelui Vladimir Putin, din 2000, privind intenția de aderare a Rusiei la NATO. Actualmente, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE) le-ar fi putut aminti demnitarilor ruși că Republica Moldova nu s-a implicat în treburile interne ale Rusiei și n-a condamnat sau avertizat Rusia pentru intențiile de a coopera cu NATO, în pofida faptului că însuși Putin recunoștea că în Rusia, la acel moment, existau forțe ostile NATO. De dragul unei polemici fructuoase, MAEIE ar putea să le propună demnitarilor ruși să găsească vreo diferență între declarațiile recente ale președintelui Maia Sandu privind cooperarea cu NATO și cele ale lui Putin, din 2000. Cu certitudine, dacă vor găsi diferențe, prima și cea mai izbitoare se va referi la faptul că Moldova ajunge la necesitatea cooperării cu NATO cu o întârziere de aproximativ un sfert de veac.

Dar există și alte diferențe. Maia Sandu vorbește despre proceduri democratice privind eventuala depășire a statutului de neutralitate al Republicii Moldova, iar președintele Putin îl întreba pe Secretarul general NATO din acea perioadă, George Robertson – de ce Rusia nu este invitată să adere la NATO? Răspunsul lui Robertson a fost uluitor: a) NATO, fiind o organizație deschisă, nu invită pe nimeni să adere; b) statele care vor să adere trebuie să-și manifeste intenția, depunând o cerere; c) dacă statul solicitant face față cerințelor de aderarea, inclusiv privind dezvoltarea democratică, acesta este acceptat în calitate de membru prin consens. Respectiv, Putin a decis că Rusia nu va face coadă, alături de alte state post-comuniste ca să adere la NATO. A fost o decizie asumată, acesta fiind dreptul suveran al Rusiei, În schimb, Putin s-a dedat elaborării așa-zisei democrației suverane, preferând să-și transforme țara sa într-un stat autoritar, iar apoi dictatorial. La rândul ei, Republica Moldova este și ea în drept, ca stat suveran, să decidă, dacă depune cerere de aderare la NATO, când va face-o, dacă va ajunge vreo dată să satisfacă criteriilor de aderare și, respectiv, dacă va fi susținută de toate celelalte 30 de state membre. Atât, fiecare cu suveranitatea sa!

Actualmente, după ce și-a făcut alegerea, Rusia pretinde că ar fi într-un conflict cu NATO și nu cu Ucraina, pe care a agresat-o. Demnitarii ruși afirmă că în acest conflict Rusia este pregătită pentru un război convențional și chiar pentru un război nuclear, deși a pierdut deja războiul informațional. Într-adevăr, propagandiștii ruși, care au instigat la război și au convins cetățenii că Rusia luptă cu NATO și nu cu Ucraina, au început să-și fisureze rândurile. Unii dintre ei se opun retoricilor despre utilizarea armelor nucleare. Aceștia invocă, de bună seamă, faptul că în războiul Egiptului împotriva Israelului, din perioada 1967-1970, implicarea URSS de partea Egiptului a fost mult mai puternică, decât actuala implicare NATO de partea Ucrainei împotriva agresiunii rusești. Într-adevăr, URSS a cărei succesor se consideră Rusia a dotat armata egipteană cu întregul nomenclator de arme, inclusiv tancuri și avioane. Mai mult, ofițerii sovietici erau cei care conduceau aceste tancuri și avioane în timpul luptelor. Nimeni atunci nu a declarat că URSS este parte a războiului egipto-israelit, doar susținător. În contrast cu cele menționate, actualmente NATO nu se implică cu personal militar în războiul din Ucraina, oferind doar asistență și echipament militar. Deci, așa cum URSS nu a fost parte a războaielor purtate împotriva Israelului de Egipt și Siria, pe care le-a susținut cu armament și ofițeri pe câmpul de luptă, nici NATO nu poate fi considerată parte a războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

Polemicile propagandiștilor ruși privind implicarea NATO în război, în special după decizia de a dota armata ucraineană cu tancuri, se rezumă, de fapt, la problema cât de îndreptățită ar fi Rusia să folosească armele nucleare, inițial pe cele tactice, de tipul NATAȘELOR. Problema e că nimeni nu știe care pot fi consecințele folosirii acestor arme. Rusia a amenințat constant că depășirea așa-ziselor linii roșii va avea efecte imprevizibile, dar ele au fost totuși depășite, amenințarea cu utilizarea armelor nucleare este ultima ratio. Așa, de la amenințările în lanț, s-a ajuns la amenințarea cu reacțiile în lanț ale focoasele nucleare.

... și degradare în lanț

Pericolele de pe urma agresiunii rusești împotriva Ucrainei nu pot fi subestimate, mai ales că după accederea lui Putin la guvernare asistăm la degradarea graduală a capacității Rusiei de a face față problemelor cu care se confruntă țara. În loc de muncă asiduă, cum este cazul Republicii Populare Chineze, care timp de doar 40 de ani a demonstrat că mitul despre pasărea Phornix poate fi o realitate, regimul lui Putin s-a preocupat de etalarea măreției sale de altădată și de amenințarea “Можем повторить!”.

Între timp, propagandiștii ruși se lamentează că Rusia a ajuns o țară înapoiată tehnologic, dependentă totală de Occident. Evident, tehnologiile pot fi furate, după principiul țap-țarap. Numai că și serviciile secrete rusești, care se ocupau de țap-țarap și de care a fost responsabil Putin până a deveni președinte, au degradat și ele. Mai multe rețele de spionaj rusesc au fost deconspirate în Occident. Lucrurile au degradat atât de mult, încât în locul utilizării diferitelor spioane – Anne, Marii, cu nume generic de NATAȘA, care serveau drept capcane mieroase pentru seducere și stoarcerea informațiilor, s-a ajuns la amenințarea cu detonarea NATAȘE-lor nucleare, cu reacții în lanț.

Degradarea regimului putinist se manifestă în diverse forme. Astfel, unul dintre părinții armei termonucleare sovietice, academicianul Dmitri Saharov, a fost prigonit de regimul totalitar sovietic pentru că a pledat în favoare democratizării societății sovietice și interzicerea utilizării armei nucleare. Actualmente, academicianul Saharov îl are drept omolog pe academicianul Ramzan Kadîrov, care îndeamnă regimul lui Putin să utilizeze NATAȘE-le cu reacții în lanț, în Ucraina. Chiar nu văd cetățenii ruși diferența dintre Kadîrov și Saharov? Probabil că nu, după ce în Rusia au fost blocate câteva zeci de mii de site-uri.

Ce perspective ne așteaptă pe noi, aici, în Republica Moldova? Guvernarea actuală cu toate păcatele ei, mari și mărunte, ne îndeamnă să susținem vectorul european și apropierea de NATO. De fapt, cetățenii înțeleg că acest curs este salvator și fără îndemnul guvernanților, care mai degrabă decepționează decât încurajează cetățenii. Pe de altă parte, unul din liderii opoziției pro-rusești, Igor Dodon, ne îndeamnă să mizăm pe efectul lebedei negre, având în vedere, probabil, eventuala victorie a Rusiei în războiul din Ucraina. Trebuie să recunoaștem că Igor Dodon are anumite perspective. Probabil, visul lui e să devină și el academician, precum Kadîrov. Ultimul afirmă că a ajuns academician pentru că a contribuit la soluționarea conflictului ceceno-rus și la instaurarea păcii în Cecenia, căreia Rusia îi plătește tribut aproximativ un miliard de ruble pe zi. Respectiv, Igor Dodon, pledează pentru reintegrarea Republicii Moldova în baza planului Kozak și cooperarea fructuoasă cu Rusia, pentru a stoarce profit din războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Curios, dar eventualul succes al lui Dodon depinde de utilizarea Natașelor.