Javier Perez de Cuellar s-a născut la 19 ianuarie 1920, la Lima, capitala statului sud-american Peru, potrivit site-ului ONU, www.un.org. După studiile liceale, a absolvit, în 1943, Facultatea de Drept a Universității Catolice din Lima.

Perez de Cuellar a lucrat în Ministerul Afacerilor Externe peruan începând cu anul 1940. Din 1944 a ocupat funcția de secretar la ambasadele Peru din Franța, Marea Britanie, Bolivia și Brazilia, la această din urmă ambasadă ocupând și funcția de consilier. Întors la Lima în 1961, ca director al Departamentului juridic și de personal din Ministerul Afacerilor Externe, a fost promovat la rangul de ambasador în anul următor, ocupând succesiv funcțiile de director al Direcției administrative, al protocolului și al afacerilor politice.

Din 1964 până în 1966, Perez de Cuellar a fost ambasador al Peru în Elveția; a fost apoi subsecretar permanent și secretar-general în Ministerul de Externe. Din 1969 până în 1971, Perez de Cuellar a fost primul ambasador al Peru în Uniunea Sovietică, fiind, totodată, ambasador în Polonia.

În 1971, a fost numit reprezentant permanent al Peru la Națiunile Unite și a condus delegațiile țării sale la toate sesiunile Adunării Generale până în 1975. În 1973 și 1974 a reprezentat țara sa în Consiliul de Securitate al ONU și a fost președintele Consiliului din luna iulie 1974. La 18 septembrie 1975, a fost numit reprezentant special al secretarului general al ONU în Cipru, post pe care l-a ocupat până în decembrie 1977, când a devenit ambasador al Peru în Venezuela.

La 27 februarie 1979 a fost numit secretar general adjunct al ONU pentru probleme politice speciale. Din aprilie 1981 a fost numit reprezentant personal al secretarului general al ONU pentru războiul din Afganistan. În mai 1981, a reintrat în Ministerul Afacerilor Externe al țării sale, dar a continuat să reprezinte secretarul general al ONU în contextul situației din Afganistan până la numirea sa în luna decembrie a aceluiași an în funcția de secretar general al ONU.

Astfel, la 15 decembrie 1981, Adunarea Generală a ONU l-a ales în funcția de secretar general al ONU pentru un mandat de cinci ani. Numirea sa a fost recomandată de către Consiliul de Securitate la 11 decembrie 1981, iar Adunarea Generală a aprobat recomandarea. La 10 octombrie 1986, a fost numit pentru un al doilea mandat, care a început la 1 ianuarie 1987, precizează www.un.org. Perez de Cuellar a deținut această funcție până în decembrie 1991. În 1995 a candidat la alegerile prezidențiale din partea conservatorilor din țara sa (Uniunea pentru Peru), însă a fost învins din primul tur de scrutin de Alberto Fujimori. Imediat după înfrângere, Javier Perez de Cuellar a părăsit țara și s-a stabilit la Paris.

Președintele interimar Valentin Paniagua l-a numit la 23 noiembrie 2000 pe Javier Perez de Cuellar în funcția de prim-ministru al guvernului provizoriu. Noul guvern a depus jurământul în fața președintelui interimar la 25 noiembrie, având ca mandat gestionarea afacerilor statului până la alegerile generale din 8 aprilie 2001.

Javier Perez de Cuellar a desfășurat și o activitate didactică semnificativă, fiind profesor de drept internațional la "Academia diplomatica del Peru" și profesor de relații internaționale la "Academia de Guerra Aerea del Peru"; este și autorul lucrării "Manuel de Derecho Diplomatico" ("Manual de drept internațional" - 1964).

Perez de Cuellar a obținut titluri de "Doctor Honoris Causa" de la universitățile din: Nisa, Franța; Cracovia, Polonia; Praga, Cehia; Sofia, Bulgaria; Lima, Peru; Bruxelles, Belgia; Ottawa, Canada; Paris (Sorbona), Franța; Visva-Bharati din Bengalul de Vest, India; Michigan, SUA; Osnabruck, Germania; Coimbra, Portugalia; Ulan Bator, Mongolia; Humboldt Berlin, Germania; Moscova, Rusia; La Valleta, Malta; Leyden, Olanda; La Salle din Philadelphia, SUA; Medford, Massachusetts, SUA; Johns Hopkins din Baltimore, Maryland, SUA; Cambridge, Regatul Unit.

Pe parcursul carierei sale, Perez de Cuellar a fost decorat de circa 25 de țări.

În octombrie 1987, a fost distins cu Premiul "Prințul de Asturias", în ianuarie 1989 cu Premiul "Olof Palme" și în februarie 1989 cu premiul "Jawaharlal Nehru". 

Sursa:Agerpres