Articolul științific, publicat în jurnalul Science Advances, este primul care se bazează pe date rezultate din cercetări efectuate pe subiecți umani pentru a cuantifica viteza proceselor moleculare ce conduc la această boală neurodegenerativă și ar putea influența modul în care sunt concepute tratamentele.

Totodată, constatările contrazic teoria conform căreia aglomerările de proteine se formează într-un singur loc și declanșează o reacție în lanț în alte zone, un model observat la șoareci. O astfel de răspândire se poate produce, dar nu reprezintă cauza principală, potrivit cercetătorilor.

"Două elemente au făcut posibilă această lucrare", a explicat pentru AFP Georg Meisl, chimist la Universitatea Cambridge și unul dintre autorii principali ai articolului. "În primul rând, studiul datelor foarte detaliate rezultate din scanări PET (o metodă de examinare prin imagistică medicală, n.r.) și a diferitelor seturi de date puse laolaltă, dar și modelele matematice care au fost dezvoltate în ultimii zece ani", a spus el.

Cercetătorii au utilizat 400 de eșantioane de creier prelevate după decesul unor persoane cu Alzheimer și 100 de examinări PET efectuate asupra unor persoane aflate în viață, diagnosticate cu această boală pentru a monitoriza acumularea proteinei tau. Aceasta din urmă, alături de o altă proteină numită beta-amiloid, se acumulează și provoacă moartea celulelor cerebrale, la fel ca și o contracție a creierului. Astfel, se ajunge mai ales la pierderea memoriei și la incapacitatea de a îndeplini sarcinile cotidiene.

Această boală reprezintă una dintre principalele probleme de sănătate publică și afectează peste 40 de milioane de persoane din întreaga lume.

Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, că cinci ani erau necesari aglomerărilor pentru ca numărul lor să se dubleze. O cifră "încurajatoare", potrivit lui Georg Meisl, deoarece demonstrează că neuronii au capacitatea de a lupta contra acestor acumulări. "Poate, dacă reușim să îi îmbunătățim puțin, putem întârzia semnificativ apariția bolii grave", a precizat el.

Maladia Alzheimer este clasificată în funcție de "stadiile Braak", iar oamenii de știință au descoperit că este nevoie de aproximativ 35 de ani pentru a trece de la stadiul 3, în care apar simptome ușoare, la stadiul 6, cel mai avansat.

Aglomerările urmează o creștere exponențială, ceea ce explică "de ce durează atât de mult pentru ca boala să se dezvolte și de ce starea persoanelor are tendința să se agraveze rapid", potrivit lui Georg Meisl.

Echipa intenționează să aplice aceleași metode pentru a studia leziunile cerebrale traumatice și demența fronto-temporală, în care proteina tau joacă, de asemenea, un rol. "Sperăm că acest studiu și altele vor permite orientarea dezvoltării unor viitoare tratamente care vizează proteina tau, astfel încât acestea să aibă mai multe șanse de a încetini boala și de a ajuta persoanele afectate de demență", a declarat Sara Imarisio de la Alzheimer's Research UK, citată într-un comunicat.