După un an de la instaurarea ocupației sovietice, mii de persoane au fost trimise la muncă forțată în regiuni îndepărtate ale Siberiei. În iunie 1941 autoritățile sovietice au trecut la acțiuni mai dure de luptă împotriva așa-numiților ”dușmani ai poporului” - deportările. Proprietatea privată în mare parte a fost scoasă în afara legii. Ilegală a devenit și religia, în locul acesteia a început promovarea ateismului militant, menit să distrugă orice obicei religios.

Deportările, care au țintit în special elitele, au avut rolul de a distruge coloana vertebrală a poporului, ca mai apoi să-i determine pe cei rămași acasă să accepte mai ușor colectivizarea și exproprierea de bunuri, spun istoricii. Datele oficiale arată că aproximativ 70 de mii de români basarabeni au fost strămutați cu forța în Siberia și Kazahstanul de Nord, în cele trei valuri de deportări.

Datele oficiale arată că aproximativ 25 de mii de persoane au fost deportate în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, acesta fiind doar primul val de deportări din perioada sovietică. Au urmat alte doua valuri, - în 1949 și 1951, în urma cărora au avut de suferit alte aproape 40 de mii de persoane.

Mulți dintre ei, mai ales dintre cei din primul val, au dispărut fără urmă, și este puțin probabil să se afle ceva despre soarta lor, în condițiile în care Federația Rusă, potrivit tvrain.ru, a început distrugerea documentelor de arhivă care conțin informații despre cei ce au vut de suferit în urma represaliilor din URSS.