585 de ani de la prima atestare documentară a Chișinăului

  • 17 Iulie 2021 11:00
585 de ani de la prima atestare documentară a Chișinăului

Constituit ca așezare rurală medievală în primele decenii ale secolului al XV-lea, orașul Chișinău este atestat documentar pentru prima dată la 17 iulie 1436, când domnii Țării Moldovei Ilie și Ștefan "...au dat și i-au întărit lui Oncea-logăfăt pentru credincioasă slujbă" mai multe sate pe Răut. Stabilind hotarele acestor sate, documentul menționează: "...și la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la Fântâna unde este Seliștea Tătărească în dreptul păduricii", arată site-ul oficial al Primăriei Municipiului Chișinău.

A doua mențiune documentară despre Chișinău datează din 1466, așezarea fiind amintită într-un document de proprietate ieșit din cancelaria domnească a lui Ștefan cel Mare. Documentul atestă faptul că voievodul i-a dat unchiului său, Vlaicu, o seliște la Chișinău, la Fântâna Albișoarei, moșie cumpărată de la Toader, feciorul lui Fedor, cu 120 de arginți tătărăști. Documentul mai spune că Chișinăul cu întreaga sa moșie și cu moara este dată lui Vlaicu Pârcălab și tuturor urmașilor săi.

În secolele XV-XVII, în vecinătatea Chișinăului s-au dezvoltat mai multe localități: Buiucani, Hrusca, Vovințeni, Visterniceni, Ghețioani, Muncești, Schinoasa, care treptat, pe parcursul secolului XIX au devenit suburbii ale Chișinăului, conform http://bibliopolis.hasdeu.md/.

În 1641, Vasile Lupu, domnul Țării Moldovei, a trecut moșia Chișinău în stăpânirea Mănăstirii "Sfânta Vineri" din Iași, în proprietatea căreia a rămas până în secolul XIX. În această perioadă, s-a constatat o creștere evidentă a populației. Pe lângă țărani, aici s-au stabilit meșteșugari, negustori. Astfel, Chișinăul este menționat ca târg în 1666, în timpul domnului Gheorghe Duca (1665-1666). Miron Costin l-a inclus în 1677 și 1684, între orașele Țării de Jos a Moldovei, iar Dimitrie Cantemir l-a menționat în "Descriptio Moldaviae" alături de Lăpușna și Tighina, arată lucrarea "Enciclopedia Statelor Lumii" (Editura Meronia, 2018).

În secolul XVI, când Tighina a fost transformată în raia turcească, iar Bugeacul și împrejmuirile Căușenilor se aflau în stăpânirea tătarilor, negustorii și călătorii căutau căi mai sigure în drumul de la Cetatea Albă spre Iași, și, astfel, ocoleau centrul de ținut Lăpușna și treceau tot mai des prin Chișinău.

Recensământul populației din anii 1772-1774 atesta la Chișinău circa 800 de locuitori moldoveni, armeni, greci, evrei, care se îndeletniceau cu negoțul, meșteșugurile, agricultura, pescuitul etc. Primele biserici din piatră au fost: "Măzărache" (1752) și "Sfinții Împărați Constantin și Elena" (1777).

În paralel cu dezvoltarea economică, urbea începea să se profileze și ca centru cultural-ecleziastic și de învățământ. Prima școală organizată și susținută de stat și de Mitropolia Moldovei a început să funcționeze în secolul XVIII. Școlile activau pe lângă bisericile orașului.

Locuitorii târgului au trecut prin momente grele, Chișinăul fiind devastat de turci și tătari în mai multe rânduri. De asemenea, războaiele ruso-turcești din secolele XVIII și XIX au provocat multe daune și au ruinat orașul.

În urma Păcii de la București (1812), care a pus capăt războiului ruso-turc, când spațiul dintre Prut și Nistru a fost anexat la Imperiul Țarist, Chișinăul a fost proclamat, în 1818, centrul administrativ al regiunii Basarabia și Ținutului Orhei. Au fost construite: Catedrala și Clopotnița (1836), Arcul de Triumf sau Porțile Sfinte (1841), Gara (1871). Au fost deschise Biblioteca Gubernială (1832), Liceul Regional (1833), Școala de Pomicultură (1842), Biblioteca Municipală (1877), Spitalul de Boli Infecțioase (1896) etc. Au apărut: telegraful (1860), prima linie de tramvai (1889), potrivit http://bibliopolis.hasdeu.md/.

Aspectul general al orașului s-a schimbat mult în anii 1850-1870. Arhitectul orașului Alexandr Bernardazzi a proiectat unele străzi și cartiere, a participat la proiectarea și construirea apeductului din Chișinău, precum și a celor mai importante clădiri, conform https://www.chisinau.md/.

În anii 1917-1918, Chișinăul s-a aflat în centrul evenimentelor care au dus la ruperea Republicii Democratice Moldovenești de Rusia și unirea ei, în 27 martie/9 aprilie 1918, cu România. În epoca interbelică, Chișinăul a devenit unul dintre marile centre urbane ale României întregite, recăpătându-și treptat aspectul românesc, notează lucrarea "Enciclopedia Statelor Lumii" (Editura Meronia, 2018).

Au fost deschise mai multe școli, tipografii, biblioteci, teatre. De asemenea, au început să funcționeze mai multe întreprinderi ale industriei alimentare: prima moară mecanizată, fabrica de pâine, fabrica de mezeluri, fabrica de cvas și limonadă, fabrica de bomboane, fabrici de încălțăminte, tricotaje, fabrica de blănuri. Au fost organizate expoziții de mărfuri industriale și mașini agricole. Chișinăul s-a integrat în rețeaua de drumuri a României. În anii 1920-1930 la Chișinău activau o serie de bănci, între care: Moldova, Unirea României, Dacia, Iași. Au fost editate numeroase reviste și ziare. S-a dezvoltat învățământul.

Pantelimon Halippa a fondat, în 1934, prima instituție de științe academice din Basarabia - Institutul Social Român. Tot sub președinția sa a fost fondată Universitatea Populară Moldovenească. La Chișinău activau Teatrul Național, Muzeul Național de Istorie a Naturii, Cinematografele Odeon, Orfeum, Colosseum, Expres, Clubul Polonez. În perioada interbelică au activat trei școli superioare muzicale: Conservatorul național, Conservatorul Municipal și Conservatorul Unirea.

La 28 iunie 1940, orașul a fost anexat odată cu Basarabia de către Uniunea Sovietică și a devenit, după proclamarea RSS Moldovenești, capitala noii republici incluse în componența URSS. Între iulie 1941-august 1944, Basarabia a fost reintegrată în hotarele României. La 24 august 1944, Chișinăul a fost ocupat de Armata Roșie, redevenind capitala RSS Moldovenești (1944-1991).

După 1945, autoritățile sovietice au adus în oraș un număr mare de etnici ruși și ucraineni, populația Chișinăului crescând de la 215.000 în 1959 la 503.000 locuitori în 1972; în 1989, 40% din locuitorii orașului erau rusofoni. Timp de peste 20 de ani, Chișinăul a fost un oraș închis, care nu a putut fi vizitat de turiștii străini, potrivit lucrării "Enciclopedia Statelor Lumii" (Editura Meronia, 2018).

La 23 iunie 1990, Parlamentul de la Chișinău a adoptat Declarația Suveranității RSS Moldova. La 23 mai 1991 a fost adoptată noua denumire de Republica Moldova și la 27 august 1991 și-a proclamat independența de stat. Orașul Chișinău a devenit capitala noului stat suveran și totodată primul centru politic, economic, științific și cultural al acestuia.

Situat în zona centrală a republicii și învecinându-se cu cinci raioane din regiunea de dezvoltare Centru (Criuleni, Dubăsari, Anenii Noi, Ialoveni și Strășeni), Chișinău este o regiune de dezvoltare autonomă, fiind printre primele centre urbane din Republica Moldova care au fost ridicate la rang de municipiu în 1994. În această calitate, beneficiază de largi prerogative, autonomie decizională, organizațională, gestionară și financiară, conform prevederilor Legii privind statutul municipiului Chișinău. În perioada 1994-2001 structura municipiului a cunoscut o transformare ascendentă: de la 15 unități administrativ-teritoriale, inclusiv orașul Chișinău, inițial, la 18 unități în 1998, pentru ca din 2001 să capete forma actuală cu 19 unități administrativ-teritoriale.

Municipiul Chișinău se întinde pe o suprafață de 572 kilometri pătrați și are o populație ce numără 779.339 persoane (90,8% urbană). Chișinău are a doua cea mai mare densitate a populației din țară, cu 1.363 persoane pe kilometru pătrat, fiind devansat la acest capitol doar de municipiul Bălți, potrivit site-ului http://alegeri.md/ AGERPRES/

Tags

Alte Noutati

LIVE: Muzică
Meteo Chișinău
16,24
Cer senin
Umiditate:36 %
Vint:4,63 m/s
Thu
13
Fri
17
Sat
19
Sun
16
Mon
14
Arhivă Radio Chișinău