Operațiunea din 1949 a fost denumită conspirativ IUG (română SUD), evenimentul a fost catalogat ulterior drept „cea mai mare deportare a populației basarabene”.

Urmare a operațiunii, care a început în noaptea de 5 spre 6 iulie, la ora 02:00, și a durat până la ora 20:00, 7 iulie, au fost deportate 1 183 familii sau peste 35 mii de oameni, conform datelor oficiale. Sursele neoficiale afirmă că aceste cifre nu reflectă întreaga proporție a dramei moldovenilor, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieșind din trei membri ai familiilor. Se știe, însă, că au fost ridicate familii cu 7-8 și chiar 14 copii.

Arestările s-au făcut noaptea cu forțele soldaților veniți în sate cu mașinile. Unii cetățeni care au încercat să scape cu fuga au fost împușcați. Gospodarii arestați împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrâni, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcați cu forța în vagoane pentru vite și duși.

Toate bunurile - casele, utilajul țăranilor deportați - au fost transmise colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate, vândute de către organele financiare ale raioanelor respective. Multe din aceste edificii au fost oferite ofițerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulți dintre gospodarii deportați nu au mai revenit în patrie, au fost împușcați pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor.

Cu această ocazie la Chișinău a fost organizat un miting în memoria victimelor deportărilor, organizat pe Aleea Gării Feroviare, locul de unde au fost deportate mii de familii.  

În același timp, de Ziua Comemorării Victimelor Stalinismului, în semn de doliu, drapelul de stat va fi coborât în bernă.